Art. 237: Respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale

Art. 202 - Categoriile de măsuri preventive; Art. 205 - Contestația; Art. 207 - Verificarea legalității și temeiniciei măsurilor preventive; Art. 223 - Condițiile și cazurile de luare a măsurii arestării preventive; Art. 234 - Durata arestării preventive în cursul urmăririi penale; Art. 235 - Procedura de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale; Art. 242 - Revocarea și înlocuirea măsurilor preventive

Articolul 237 din Codul de Procedură Penală reglementează soluțiile pe care judecătorul de drepturi și libertăți le poate adopta în situația propunerii de prelungire a arestării preventive formulate de procuror, în faza de urmărire penală. Acest articol subliniază rolul esențial al judecătorului de drepturi și libertăți ca garant al respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special a dreptului la libertate individuală. Potrivit alin. (1), dacă judecătorul constată că nu mai sunt întrunite condițiile legale pentru menținerea arestării preventive – fie că a dispărut temeiul care a justificat inițial măsura, fie că nu mai subzistă vreunul dintre scopurile prevăzute de lege – va respinge propunerea procurorului. Această decizie se ia printr-o încheiere motivată, iar consecința directă este punerea în libertate a inculpatului la expirarea duratei arestării preventive, cu excepția situației în care acesta este arestat în altă cauză. Motivarea încheierii este crucială, reflectând controlul judiciar efectiv asupra măsurii privative de libertate. Alin. (2) introduce o nuanță importantă, oferind judecătorului posibilitatea de a dispune înlocuirea arestării preventive cu o măsură preventivă mai blândă, chiar dacă formal condițiile de prelungire sunt întrunite. Această facultate se exercită în baza principiului proporționalității și al necesității, permițând adaptarea măsurii la circumstanțele concrete ale cauzei și la evoluția probatoriului. Măsurile alternative menționate sunt cele prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d), respectiv arestul la domiciliu, controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauțiune. Această dispoziție permite o flexibilitate sporită în gestionarea situației juridice a inculpatului, evitând menținerea unei măsuri excesiv de restrictive atunci când o măsură mai puțin intruzivă este suficientă pentru atingerea scopurilor procesului penal.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.