(1)Arestarea preventivă a

inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale,

dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în

continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi

care justifică prelungirea măsurii.

(2)Prelungirea arestării

preventive se poate dispune numai la propunerea motivată a procurorului

care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

(3)În cazul prevăzut la alin.

(1), prelungirea arestării preventive poate fi dispusă de către

judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa

căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă

instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad

acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de

deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii

ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit

propunerea.

(4)Dacă arestarea

preventivă a fost dispusă iniţial de către un

judecător de drepturi şi libertăţi de la o

instanţă inferioară celei căreia i-ar reveni

competenţa să judece cauza în primă instanţă,

prelungirea acestei măsuri se poate dispune numai de un judecător de

drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă în

momentul soluţionării propunerii de prelungire sau de la

instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei

circumscripţie se află locul de deţinere, locul unde s-a

constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din

care face parte procurorul care a întocmit propunerea.

(5)Când, în aceeaşi cauză,

se găsesc mai mulţi inculpaţi arestaţi pentru care durata

arestării preventive expiră la date diferite, procurorul poate sesiza

judecătorul de drepturi şi libertăţi cu propunerea de

prelungire a arestării preventive pentru toţi inculpaţii.