Art. 226: Admiterea propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi penale
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Judecătorul de drepturi
şi libertăţi, dacă apreciază că sunt întrunite
condiţiile prevăzute de lege, admite propunerea procurorului şi
dispune arestarea preventivă a inculpatului, prin încheiere motivată.
(2)Arestarea preventivă a
inculpatului poate fi dispusă pentru cel mult 30 de zile. Durata
reţinerii nu se deduce din durata arestării preventive.
(3)După luarea măsurii,
inculpatului i se aduc la cunoştinţă, de îndată, în limba
pe care o înţelege, motivele pentru care s-a dispus arestarea
preventivă.
Articole Conexe / Referințe
Art. 202 C.proc.pen. - Scopul, cazurile și categoriile de măsuri preventive; Art. 223 C.proc.pen. - Condițiile generale de luare a măsurilor preventive; Art. 224 C.proc.pen. - Propunerea de luare a măsurii arestării preventive; Art. 225 C.proc.pen. - Sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți; Art. 227 C.proc.pen. - Neadmiterea propunerii de arestare preventivă; Art. 228 C.proc.pen. - Durata maximă a arestării preventive; Art. 229 C.proc.pen. - Prelungirea arestării preventive; Art. 230 C.proc.pen. - Revocarea arestării preventive; Art. 234 C.proc.pen. - Calculul duratei măsurilor preventive; Art. 93 C.proc.pen. - Dreptul la informare; Art. 10 C.proc.pen. - Respectarea demnității umane și a libertății individuale
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 226 din Codul de Procedură Penală reglementează momentul judiciar crucial al admiterii propunerii de arestare preventivă formulate de procuror în cursul urmăririi penale. Rolul central îi revine judecătorului de drepturi și libertăți, care acționează ca un garant al respectării drepturilor fundamentale ale persoanei. Acesta are obligația de a verifica îndeplinirea strictă a condițiilor prevăzute de lege pentru dispunerea acestei măsuri extreme, în special cele detaliate la Art. 223 C.proc.pen. Decizia de arestare preventivă se materializează printr-o încheiere motivată, esențială pentru asigurarea transparenței și controlului judiciar. Durata inițială maximă a arestării preventive este de 30 de zile, subliniindu-se caracterul excepțional și temporar al acesteia. Se clarifică explicit faptul că perioada de reținere anterioară (măsură administrativă pre-judiciară) nu se deduce din durata arestării preventive, având scopuri și regimuri juridice distincte. Un aspect fundamental al garantării drepturilor procesuale îl reprezintă obligația de a aduce la cunoștința inculpatului, de îndată și într-o limbă pe care o înțelege, motivele concrete care au stat la baza dispunerii măsurii privative de libertate, asigurând astfel exercitarea efectivă a dreptului la apărare și la contestare.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol