(1)

Măsura arestării preventive poate fi luată de către

judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul

urmăririi penale, de către judecătorul de cameră

preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de

către instanţa de judecată în faţa căreia se află

cauza, în cursul judecăţii, numai dacă din probe rezultă

suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune

şi există una dintre următoarele situaţii:

a)inculpatul

a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea

penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice

natură pentru astfel de acte;

b)inculpatul

încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea

infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să

altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de

probă sau să determine o altă persoană să aibă un

astfel de comportament;

c)inculpatul

exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă

să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta;

d)

există

suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a

acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu

intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte

săvârşirea unei noi infracţiuni.

*) Prin Decizia nr.

22/2023

Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi

stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea

unitară a dispoziţiilor art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de

procedură penală, în situaţia în care faţă de inculpat

este pusă în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea

unei infracţiuni pentru care este cercetat în stare de libertate (primul

dosar), iar ulterior există suspiciunea rezonabilă că inculpatul

a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune (al doilea

dosar) sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni,

măsura arestării preventive în baza art. 223 alin. (1) lit. d) din

Codul de procedură penală se poate dispune doar în primul dosar.

(2)Măsura arestării preventive a inculpatului

poate fi luată şi dacă, din probe, rezultă suspiciunea

rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune

intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a

cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o

infracţiune contra securităţii naţionale

prevăzută de

Codul penal

şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic

de droguri, o infracţiune la regimul privind substanţele dopante, de

efectuare de operaţiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile

de a avea efecte psihoactive, o infracţiune privind nerespectarea

regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare, al materiilor

explozive şi al precursorilor de explozivi restricţionaţi,

trafic şi exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism,

spălare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori,

şantaj, viol, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscală,

ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o

infracţiune săvârşită prin sisteme informatice sau mijloace

de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care

legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza

evaluării gravităţii faptei, a modului şi a

circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului

din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor

împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că

privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei

stări de pericol pentru ordinea publică.

(3)Faţă de inculpatul care, în aceeaşi

cauză, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră

preliminară sau al judecăţii, a mai fost arestat preventiv sau

faţă de care s-a dispus anterior arestul la domiciliu, se poate

dispune măsura arestării preventive numai dacă au intervenit

temeiuri noi care fac necesară privarea sa de libertate.