(1)Măsura arestului la

domiciliu constă în obligaţia impusă inculpatului, pe o

perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde

locuieşte, fără permisiunea organului judiciar care a dispus

măsura sau în faţa căruia se află cauza şi de a se

supune unor restricţii stabilite de acesta.

(2)

Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele

obligaţii:

a)să

se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a

judecătorului de drepturi şi libertăţi, a

judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de

judecată ori de câte ori este chemat;

b)să nu comunice cu persoana vătămată

sau membrii de familie ai acesteia, cu alţi participanţi la comiterea

infracţiunii, cu martorii ori experţii, precum şi cu alte

persoane stabilite de organul judiciar.

(3)Judecătorul de drepturi şi

libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau

instanţa de judecată poate dispune ca pe durata arestului la

domiciliu inculpatul să poarte permanent un dispozitiv electronic de

supraveghere şi/sau să respecte una sau mai multe dintre

obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (2) lit. d)-k). Prevederile

art. 215 alin. (8), (8

1

) şi (9) se aplică în mod

corespunzător.

(4)În cuprinsul încheierii prin care

se dispune măsura sunt prevăzute în mod expres obligaţiile pe

care inculpatul trebuie să le respecte şi i se atrage atenţia

că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau

a obligaţiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi

înlocuită cu măsura arestării preventive.

(5)Pe durata măsurii,

inculpatul poate părăsi imobilul prevăzut la alin. (1) pentru

prezentarea în faţa organelor judiciare, la chemarea acestora.

(6)La cererea scrisă şi

motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi şi

libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau

instanţa de judecată, prin încheiere, îi poate permite acestuia părăsirea

imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de

învăţământ sau de pregătire profesională ori la alte

activităţi similare sau pentru procurarea mijloacelor esenţiale

de existenţă, precum şi în alte situaţii temeinic

justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest

lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale

inculpatului.

(6

1

)În situaţia prevăzută la

alin. (6), în încheiere se va indica în mod expres perioada de timp, precum

şi, după caz, locul de muncă, instituţia de

învăţământ, unitatea sanitară sau alt loc în care s-a

aprobat deplasarea inculpatului.

(7)În cazuri urgente, pentru motive întemeiate, inculpatul

poate părăsi imobilul, fără permisiunea judecătorului

de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră

preliminară sau a instanţei de judecată, pe durata de timp

strict necesară, informând imediat despre aceasta instituţia, organul

sau autoritatea desemnată cu supravegherea sa şi organul judiciar

care a luat măsura arestului la domiciliu ori în faţa căruia se

află cauza.

(8)Copia încheierii

judecătorului de drepturi şi libertăţi, a

judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de

judecată prin care s-a luat măsura arestului la domiciliu se

comunică, de îndată, inculpatului şi instituţiei, organului

sau autorităţii desemnate cu supravegherea sa, organului de

poliţie în a cărei circumscripţie locuieşte acesta,

serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor şi

organelor de frontieră.

(9)Instituţia, organul sau

autoritatea designate de organul judiciar care a dispus arestul la domiciliu

verifică periodic respectarea măsurii şi a obligaţiilor de

către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale

acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi

penale, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de

cameră preliminară, sau instanţa de judecată, în cursul

judecăţii.

(10)Pentru supravegherea

respectării măsurii arestului la domiciliu sau a obligaţiilor

impuse inculpatului pe durata acesteia, organul de poliţie poate

pătrunde în imobilul unde se execută măsura, fără

învoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc împreună cu acesta.

(11)În cazul în care inculpatul

încalcă cu rea-credinţă măsura arestului la domiciliu sau

obligaţiile care îi revin ori există suspiciunea rezonabilă

că a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune

pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva

sa, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul

de cameră preliminară ori instanţa de judecată, la cererea

motivată a procurorului sau din oficiu, poate dispune înlocuirea arestului

la domiciliu cu măsura arestării preventive, în condiţiile prevăzute

de lege.

(12)Atunci când, cu rea-credinţă, inculpatul

încalcă obligaţia de a nu părăsi imobilul ori nu

respectă itinerarul sau condiţiile de deplasare, stabilite potrivit

legii, organul de supraveghere are dreptul de a-l prinde pe inculpat şi de

a-l prezenta de îndată procurorului, în cursul urmăririi penale,

judecătorului de cameră preliminară, în procedura de cameră

preliminară, sau instanţei de judecată, în cursul judecăţii,

pentru a proceda potrivit alin. (11).