Art. 22: Renunţarea la pretenţiile civile

Art. 19 C.pr.pen. - Acțiunea civilă; Art. 20 C.pr.pen. - Exercitarea acțiunii civile; Art. 21 C.pr.pen. - Competența instanței penale cu privire la acțiunea civilă; Art. 23 C.pr.pen. - Retragerea plângerii prealabile; Art. 24 C.pr.pen. - Împăcarea; Art. 25 C.pr.pen. - Efectele soluțiilor pronunțate în procesul penal asupra acțiunii civile; Art. 397 C.pr.pen. - Soluționarea acțiunii civile; Art. 421 C.pr.pen. - Soluțiile în apel; Art. 1386 Codul Civil - Repararea integrală a prejudiciului

Articolul 22 din Codul de Procedură Penală reglementează detaliile procedurale și efectele juridice ale renunțării la pretențiile civile de către partea civilă în cadrul procesului penal. Această renunțare reprezintă o manifestare unilaterală de voință, prin care persoana vătămată, constituită parte civilă, decide să nu mai solicite sau să renunțe la repararea prejudiciului material și/sau moral cauzat prin săvârșirea infracțiunii. Renunțarea poate fi totală sau parțială și este admisibilă până la momentul încheierii dezbaterilor în faza de apel. Din punct de vedere formal, legea permite atât o declarație scrisă, cât și una orală, consemnată în procesul verbal al ședinței de judecată. Un aspect fundamental al acestei instituții este caracterul său irevocabil: odată ce renunțarea a fost exprimată, partea civilă nu mai poate reveni asupra acesteia și, mai important, îi este interzisă introducerea unei noi acțiuni civile la instanța civilă pentru aceleași pretenții. Această ultimă prevedere conferă actului de renunțare un efect definitiv, similar cu cel al autorității de lucru judecat, consolidând stabilitatea juridică și evitând repetarea litigiilor pe aceeași cauză și obiect.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.