(1)Imediat după reţinere,

persoana reţinută are dreptul de a încunoştinţa personal

sau de a solicita organului judiciar care a dispus măsura să

încunoştinţeze un membru al familiei sale ori o altă persoană

desemnată de aceasta despre luarea măsurii reţinerii şi

despre locul unde este reţinută.

(2)Dacă persoana reţinută nu este

cetăţean român, aceasta are şi dreptul de a

încunoştinţa sau de a solicita încunoştinţarea misiunii

diplomatice ori oficiului consular al statului al cărui cetăţean

este sau, după caz, a unei organizaţii internaţionale umanitare,

dacă nu doreşte să beneficieze de asistenţa

autorităţilor din ţara sa de origine, ori a reprezentanţei

organizaţiei internaţionale competente, dacă este refugiat sau,

din orice alt motiv, se află sub protecţia unei astfel de

organizaţii. Inspectoratul General pentru Imigrări este informat în

toate situaţiile cu privire la dispunerea măsurii preventive

faţă de această categorie de persoane.

(3)Dispoziţiile alin. (1)

şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul

schimbării ulterioare a locului de reţinere.

(4)[textul din Art. 210, alin. (4)

din partea 1, titlul V, capitolul I, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-feb-2014

de

Art. 102, punctul 140. din titlul III din

Legea 255/2013

]

(5)Persoanei reţinute nu i se

poate refuza exercitarea dreptului de a face personal încunoştinţarea

decât pentru motive temeinice, care vor fi consemnate în procesul-verbal.

(6)

În mod

excepţional, încunoştinţarea poate fi întârziată cel mult 4

ore doar în situaţia în care, având în vedere circumstanţele

specifice ale cauzei, există o necesitate urgentă de a preveni:

a)producerea unor consecinţe negative grave pentru

viaţa, libertatea sau integritatea fizică a unei persoane;

b)periclitarea considerabilă a procedurilor penale.

SECŢIUNEA 3:Controlul judiciar