Art. 209: Reţinerea
(1)Organul de cercetare penală
sau procurorul poate dispune reţinerea, dacă sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute la art. 202.
(2)Persoanei reţinute i se aduc
la cunoştinţă, de îndată, în limba pe care o înţelege,
infracţiunea de care este suspectat şi motivele reţinerii.
(3)Reţinerea se poate dispune
pentru cel mult 24 de ore. În durata reţinerii nu se include timpul strict
necesar conducerii suspectului sau inculpatului la sediul organului judiciar,
conform legii.
(4)Dacă suspectul sau inculpatul a fost adus în
faţa organului de cercetare penală sau a procurorului pentru a fi audiat,
în baza unui mandat de aducere legal emis, în termenul prevăzut la alin.
(3) nu se include perioada cât suspectul sau inculpatul s-a aflat sub puterea
acelui mandat.
(5)Măsura reţinerii poate
fi luată numai după audierea suspectului sau inculpatului, în
prezenţa avocatului ales ori numit din oficiu.
(6)Înainte de audiere, organul de
cercetare penală ori procurorul este obligat să aducă la
cunoştinţa suspectului sau inculpatului că are dreptul de a fi
asistat de un avocat ales ori numit din oficiu şi dreptul de a nu face
nicio declaraţie, cu excepţia furnizării de informaţii
referitoare la identitatea sa, atrăgându-i atenţia că ceea ce
declară poate fi folosit împotriva sa.
(7)Suspectul sau inculpatul are dreptul de a-şi
încunoştinţa personal avocatul ales sau de a solicita organului de
cercetare penală ori procurorului să îl încunoştinţeze pe
acesta. Modul de realizare a încunoştinţării se consemnează
într-un proces-verbal. Exercitarea dreptului de a face personal
încunoştinţarea nu se poate refuza decât pentru motive temeinice,
care vor fi consemnate în procesul-verbal.
(8)Avocatul ales are obligaţia
de a se prezenta la sediul organului judiciar în termen de cel mult două
ore de la încunoştinţare. În caz de neprezentare a avocatului ales,
organul de cercetare penală sau procurorul numeşte un avocat din
oficiu.
(9)Avocatul suspectului sau
inculpatului are dreptul de a comunica direct cu acesta, în condiţii care
să asigure confidenţialitatea.
(10)Reţinerea se dispune de
organul de cercetare penală sau de procuror prin ordonanţă, care
va cuprinde motivele care au determinat luarea măsurii, ziua şi ora
la care reţinerea începe, precum şi ziua şi ora la care
reţinerea se sfârşeşte.
(11)Suspectului sau inculpatului
reţinut i se înmânează un exemplar al ordonanţei prevăzute
la alin. (10).
(12)Pe perioada reţinerii
suspectului sau inculpatului, organul de cercetare penală sau procurorul
care a dispus măsura are dreptul de a proceda la fotografierea şi
luarea amprentelor acestuia.
(13)Dacă reţinerea a fost
dispusă de organul de cercetare penală, acesta are obligaţia de
a-l informa pe procuror cu privire la luarea măsurii preventive, de
îndată şi prin orice mijloace.
(14)Împotriva ordonanţei
organului de cercetare penală prin care s-a luat măsura
reţinerii suspectul sau inculpatul poate face plângere la procurorul care
supraveghează urmărirea penală, înainte de expirarea duratei acesteia.
Procurorul se pronunţă de îndată, prin ordonanţă. În
cazul când constată că au fost încălcate dispoziţiile
legale care reglementează condiţiile de luare a măsurii
reţinerii, procurorul dispune revocarea ei şi punerea de îndată
în libertate a celui reţinut.
(15)Împotriva ordonanţei
procurorului prin care s-a luat măsura reţinerii suspectul sau
inculpatul poate face plângere, înainte de expirarea duratei acesteia, la
prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior.
Prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior se pronunţă de
îndată, prin ordonanţă. În cazul când constată că au
fost încălcate dispoziţiile legale care reglementează
condiţiile de luare a măsurii reţinerii, prim-procurorul sau
procurorul ierarhic superior dispune revocarea ei şi punerea de
îndată în libertate a inculpatului.
(16)Procurorul sesizează
judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa
competentă, în vederea luării măsurii arestării preventive
faţă de inculpatul reţinut, cu cel puţin 6 ore înainte de
expirarea duratei reţinerii acestuia.
(17)Persoanei reţinute i se comunică, sub
semnătură, în scris, drepturile prevăzute la art. 83, la art.
210 alin. (1) şi (2), dreptul de acces la asistenţă
medicală de urgenţă, durata maximă pentru care se poate
dispune măsura reţinerii, precum şi dreptul de a face plângere
împotriva măsurii dispuse, iar în cazul în care persoana
reţinută nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un
proces-verbal.
Articole Conexe / Referințe
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriNotă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol