(1)Când un organ de urmărire

penală sau instanţa de judecată nu are posibilitatea să

asculte un martor, să facă o cercetare la faţa locului, să

procedeze la ridicarea unor obiecte sau să efectueze orice alt act

procedural, se poate adresa unui alt organ de urmărire penală ori

unei alte instanţe, care are posibilitatea să le efectueze.

(2)Punerea în mişcare a

acţiunii penale, luarea măsurilor preventive, încuviinţarea de

probatorii, precum şi dispunerea celorlalte acte procesuale sau

măsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.

(3)Comisia rogatorie se poate adresa

numai unui organ sau unei instanţe egale în grad.

(4)Ordonanţa sau încheierea

prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie să conţină toate

lămuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul

acesteia, iar în cazul când urmează să fie ascultată o persoană,

se vor arăta şi întrebările ce trebuie să i se pună.

(5)Organul de urmărire

penală sau instanţa de judecată care efectuează comisia

rogatorie poate pune şi alte întrebări, dacă necesitatea

acestora rezultă în cursul ascultării.

(6)Când comisia rogatorie s-a dispus

de instanţa de judecată, părţile pot formula în faţa

acesteia întrebări, care vor fi transmise instanţei ce urmează a

efectua comisia rogatorie.

(7)Totodată, oricare dintre

părţi poate cere să fie citată la efectuarea comisiei

rogatorii.

(8)Când inculpatul este arestat,

instanţa care urmează a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea

unui avocat din oficiu, care îl va reprezenta, în absenţa avocatului ales.