(1)Organul de urmărire

penală sau instanţa de judecată, dacă găseşte

necesar pentru verificarea şi precizarea unor date sau probe administrate

ori pentru a stabili împrejurări de fapt ce prezintă importanţă

pentru soluţionarea cauzei, poate să procedeze la reconstituirea, în

întregime sau în parte, a modului şi a condiţiilor în care s-a comis

fapta.

(2)Organele judiciare procedează la reconstituirea

activităţilor sau a situaţiilor, având în vedere

împrejurările în care fapta a avut loc, pe baza probelor administrate. În

cazul în care declaraţiile martorilor, ale părţilor sau ale

subiecţilor procesuali principali cu privire la activităţile sau

situaţiile ce trebuie reconstituite sunt diferite, reconstituirea trebuie

efectuată separat pentru fiecare variantă a desfăşurării

faptei descrise de aceştia.

(3)Când suspectul sau inculpatul se află în vreuna din

situaţiile prevăzute la art. 90, reconstituirea se face în

prezenţa acestuia, asistat de apărător. Atunci când suspectul

sau inculpatul nu poate sau refuză să participe la reconstituire,

aceasta se efectuează cu participarea altei persoane.

(4)Reconstituirea trebuie să

fie efectuată astfel încât să nu fie încălcată legea sau

ordinea publică, să nu fie adusă atingere moralei publice

şi să nu fie pusă în pericol viaţa sau sănătatea

persoanelor.