(1)În cazul infracţiunilor comise de minorii cu vârsta

între 14 şi 16 ani, în cazul uciderii sau vătămării

copilului nou-născut ori a fătului de către mamă, precum

şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa are

o îndoială asupra discernământului suspectului ori inculpatului în

momentul săvârşirii infracţiunii ce face obiectul

acuzaţiei, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice,

stabilindu-se totodată termenul de prezentare în vederea examinării.

(2)Expertiza se efectuează în

cadrul instituţiei medico-legale de către o comisie, constituită

potrivit legii.

(3)Expertiza medico-legală psihiatrică se

efectuează după obţinerea consimţământului scris al

persoanei ce urmează a fi supusă expertizei, exprimat, în

prezenţa unui avocat ales sau din oficiu, în faţa organului judiciar,

iar în cazul minorului, şi în prezenţa ocrotitorului legal.

(4)În cazul în care suspectul sau

inculpatul refuză în cursul urmăririi penale efectuarea expertizei

ori nu se prezintă în vederea examinării la comisia

medico-legală psihiatrică, organul de cercetare penală sesizează

procurorul sau judecătorul de drepturi şi libertăţi în

vederea emiterii unui mandat de aducere în scopul prezentării la comisia

medico-legală psihiatrică. Dispoziţiile art. 265 alin. (4)-(9)

se aplică în mod corespunzător.

(5)În cazul în care consideră

că este necesară o examinare complexă, ce necesită

internarea medicală a suspectului sau a inculpatului într-o

instituţie sanitară de specialitate, iar acesta refuză

internarea, comisia medico-legală sesizează organul de urmărire

penală sau instanţa cu privire la necesitatea luării

măsurii internării nevoluntare.

(6)În cursul urmăririi penale,

procurorul, dacă apreciază că solicitarea comisiei medico-legale

este întemeiată, poate cere judecătorului de drepturi şi

libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa

să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa

corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se

află locul de internare ori sediul parchetului din care face parte

procurorul care a întocmit propunerea luarea măsurii internării

nevoluntare, pentru maximum 30 de zile, în vederea efectuării expertizei

psihiatrice.

(7)Propunerea procurorului de luare

a măsurii internării nevoluntare trebuie să cuprindă,

după caz, menţiuni cu privire la: fapta pentru care se

efectuează cercetarea penală, încadrarea juridică, denumirea infracţiunii;

faptele şi împrejurările din care rezultă îndoiala asupra

discernământului suspectului sau inculpatului, sesizarea comisiei

medico-legale psihiatrice cu privire la refuzul suspectului sau inculpatului de

a se interna, motivarea necesităţii luării măsurii

internării şi a proporţionalităţii acesteia cu scopul

urmărit. Propunerea împreună cu dosarul cauzei se prezintă

judecătorului de drepturi şi libertăţi.

(8)

Judecătorul

de drepturi şi libertăţi fixează ziua şi ora de

soluţionare a propunerii de luare a măsurii internării

nevoluntare, în cel mult 3 zile de la data sesizării, având obligaţia

de a-l cita pe suspect sau inculpat pentru termenul fixat. Termenul se

comunică procurorului, precum şi avocatului suspectului sau

inculpatului, căruia i se acordă, la cerere, dreptul de a studia

dosarul cauzei şi propunerea formulată de procuror.

*) În interpretarea şi

aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 184 alin. (28) din Codul de

procedură penală, din durata pedepsei se deduce perioada în care

suspectul sau inculpatul a fost internat voluntar sau nevoluntar într-o instituţie

de specialitate, în vederea efectuării expertizei psihiatrice.

(9)Soluţionarea propunerii de

luare a măsurii internării nevoluntare se face numai în prezenţa

suspectului sau inculpatului, în afară de cazul când acesta este

dispărut, se sustrage sau când din cauza stării sănătăţii

sau din cauză de forţă majoră ori stare de necesitate nu se

poate prezenta.

(10)Participarea procurorului

şi a avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori inculpatului

este obligatorie.

(11)

În cazul admiterii propunerii de internare nevoluntară, încheierea

judecătorului trebuie să cuprindă:

a)datele

de identitate ale suspectului sau inculpatului;

b)descrierea

faptei de care este acuzat suspectul sau inculpatul, încadrarea juridică

şi denumirea infracţiunii;

c)faptele

şi împrejurările din care rezultă îndoială asupra

stării psihice a suspectului sau inculpatului;

d)motivarea

necesităţii luării măsurii internării nevoluntare în

vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice şi a

proporţionalităţii acesteia cu scopul urmărit;

e)durata

măsurii internării.

(12)După luarea măsurii,

suspectului sau inculpatului i se aduc la cunoştinţă, de

îndată, în limba pe care o înţelege, motivele internării,

încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

(13)După dispunerea

internării, dacă suspectul sau inculpatul se află în stare de

deţinere, judecătorul de drepturi şi libertăţi

informează administraţia locului de deţinere despre măsura

internării şi dispune transferul arestatului într-o secţie de

psihiatrie a unui penitenciar-spital.

(14)Împotriva încheierii judecătorului de drepturi

şi libertăţi se poate face contestaţie la judecătorul

de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic

superioară de către suspect, inculpat sau de procuror în termen de 24

de ore de la pronunţare. Contestaţia împotriva încheierii prin care

se dispune internarea nevoluntară nu suspendă executarea.

(15)Contestaţia formulată

de suspect sau inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus internarea

nevoluntară se soluţionează în termen de 3 zile de la data

înregistrării acesteia şi nu este suspensivă de executare.

(16)În vederea soluţionării contestaţiei

formulate de procuror, judecătorul de la instanţa ierarhic

superioară dispune citarea suspectului sau inculpatului. Participarea

avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori inculpatului este

obligatorie.

(17)În vederea

soluţionării contestaţiei formulate de suspect sau de inculpat,

judecătorul de la instanţa ierarhic superioară comunică

acestuia şi procurorului data stabilită pentru judecarea

contestaţiei şi le acordă posibilitatea de a depune

observaţii scrise până la acea dată, în afară de cazul când

apreciază că prezenţa suspectului sau inculpatului, participarea

procurorului şi formularea de concluzii orale de către aceştia

sunt necesare pentru justa soluţionare a contestaţiei.

(18)În cazul admiterii

contestaţiei formulate de suspect sau inculpat, judecătorul de la

instanţa ierarhic superioară dispune respingerea propunerii de

internare şi externarea, dacă este cazul, de îndată, a

suspectului sau inculpatului, dacă acesta nu este deţinut sau arestat

chiar şi în altă cauză.

(19)Dosarul cauzei se restituie

procurorului în termen de 24 de ore de la soluţionarea contestaţiei.

Dacă încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi

nu este atacată cu contestaţie, acesta restituie dosarul procurorului

în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de contestaţie.

(20)În cursul judecăţii,

dacă inculpatul refuză efectuarea expertizei ori nu se prezintă

în vederea examinării la comisia medico-legală psihiatrică,

instanţa, din oficiu sau la cererea procurorului, dispune emiterea unui

mandat de aducere în condiţiile art. 265.

(21)Măsura internării

nevoluntare poate fi luată de instanţă în cursul

judecăţii la propunerea comisiei medico-legale psihiatrice.

Dispoziţiile alin. (6)-(19) se aplică în mod corespunzător.

(22)Imediat după luarea

măsurii internării nevoluntare sau în cazul schimbării

ulterioare a locului de internare, judecătorul de drepturi şi

libertăţi sau, după caz, preşedintele completului de

judecată care a dispus măsura încunoştinţează despre

aceasta şi despre locul internării un membru al familiei suspectului

sau inculpatului ori o altă persoană desemnată de acesta, precum

şi instituţia medico-legală care efectuează expertiza,

încheindu-se în acest sens un proces-verbal. Instituţia de specialitate

are obligaţia de a informa organele judiciare despre schimbarea locului

internării.

(23)Hotărârea prin care dispune

internarea nevoluntară se pune în executare de procuror prin intermediul

organelor de poliţie.

(24)În cazul în care suspectul sau

inculpatul se află în stare de deţinere, judecătorul de drepturi

şi libertăţi sau instanţa ce a dispus măsura

internării într-o instituţie de specialitate în vederea efectuării

expertizei medico-legale psihiatrice informează, de îndată,

administraţia locului de deţinere sau arestare despre măsura

dispusă.

(25)Măsura internării

medicale în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice poate

fi prelungită o singură dată, pe o durată de cel mult 30 de

zile. Comisia de expertiză medico-legală psihiatrică

sesizează procurorul sau, după caz, instanţa asupra

necesităţii prelungirii măsurii internării cu cel

puţin 7 zile înainte de expirarea acesteia. Sesizarea trebuie să

conţină descrierea activităţilor efectuate, motivele pentru

care examinarea nu a fost finalizată pe parcursul internării,

examinările ce urmează a fi efectuate, precizarea perioadei pentru

care este necesară prelungirea. Dispoziţiile alin. (6)-(24) se

aplică în mod corespunzător.

(26)În cazul în care înainte de

expirarea duratei internării nevoluntare se constată că aceasta

nu mai este necesară, comisia de expertiză medico-legală

psihiatrică sau persoana internată sesizează de îndată

organul care a dispus măsura, în vederea revocării acesteia.

Sesizarea se soluţionează de urgenţă, în camera de

consiliu, cu participarea procurorului, după audierea avocatului ales sau

din oficiu al persoanei internate. Încheierea pronunţată de

judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de

instanţă nu este supusă niciunei căi de atac.

(27)Dacă în cursul

efectuării expertizei medico-legale psihiatrice se constată că

sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 247, comisia de

expertiză medico-legală psihiatrică sesizează organele

judiciare în vederea luării măsurii de siguranţă a

internării medicale provizorii.

(28)Perioada în care suspectul sau

inculpatul a fost internat într-o instituţie de specialitate în vederea

efectuării expertizei psihiatrice se deduce din durata pedepsei, în

condiţiile art. 72 din

Codul penal

.