(1)Organul de urmărire

penală sau instanţa de judecată, când dispune efectuarea unei

expertize, fixează un termen la care sunt chemate părţile,

subiecţii procesuali principali, precum şi expertul, dacă acesta

a fost desemnat.

(2)La termenul fixat se aduce la

cunoştinţa procurorului, a părţilor, a subiecţilor

procesuali principali şi a expertului obiectul expertizei şi

întrebările la care expertul trebuie să răspundă şi li

se pune în vedere că au dreptul să facă observaţii cu

privire la aceste întrebări şi că pot cere modificarea sau

completarea lor. De asemenea, după caz, sunt indicate expertului obiectele

pe care urmează să le analizeze.

(3)Expertul este

înştiinţat cu privire la faptul că are obligaţia de a

analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observaţie

sau constatare şi de a expune o opinie imparţială cu privire la

faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile

ştiinţei şi expertizei profesionale.

(4)Părţile şi

subiecţii procesuali principali sunt încunoştinţaţi că

au dreptul să ceară numirea câte unui expert recomandat de fiecare

dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei.

(5)După examinarea

obiecţiilor şi cererilor făcute de părţi, de

subiecţii procesuali principali şi expert, organul de urmărire

penală sau instanţa de judecată pune în vedere expertului

termenul în care urmează a fi efectuată expertiza,

încunoştinţându-l totodată dacă la efectuarea acesteia

urmează să participe părţile sau subiecţii procesuali

principali.

(6)Atunci când expertiza

urmează să fie efectuată de o instituţie

medico-legală, de un laborator de expertiză criminalistică sau

de orice institut de specialitate, sunt aplicabile dispoziţiile art. 173

alin. (3), nefiind necesară prezenţa expertului în faţa

organului judiciar.