(1)Expertul are dreptul de a refuza

efectuarea expertizei pentru aceleaşi motive pentru care martorul poate

refuza depunerea mărturiei.

(2)Expertul are dreptul să ia

cunoştinţă de materialul dosarului necesar pentru efectuarea

expertizei.

(3)Expertul poate cere lămuriri

organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu privire la anumite

fapte ori împrejurări ale cauzei ce trebuie evaluate.

(4)Expertul poate cere lămuriri

părţilor şi subiecţilor procesuali principali, cu

încuviinţarea şi în condiţiile stabilite de organele judiciare.

(5)Expertul are dreptul la un

onorariu pentru activitatea depusă în vederea efectuării expertizei,

pentru cheltuielile pe care ar trebui să le suporte sau le-a suportat

pentru efectuarea expertizei. Cuantumul onorariului este stabilit de către

organele judiciare în funcţie de natura şi complexitatea cauzei

şi de cheltuielile suportate sau care urmează a fi suportate de

către expert. Dacă expertiza este efectuată de instituţia

medico-legală ori institutul sau laboratorul de specialitate, costul

expertizei este stabilit în condiţiile prevăzute de legea

specială.

(6)Expertul poate beneficia şi

de măsuri de protecţie, în condiţiile prevăzute la art.

125.

(7)Expertul are obligaţia de a

se prezenta în faţa organelor de urmărire penală sau a

instanţei de judecată ori de câte ori este chemat şi de

a-şi întocmi raportul de expertiză cu respectarea termenului-limită

stabilit în ordonanţa organului de urmărire penală sau în

încheierea instanţei. Termenul-limită din ordonanţă sau

încheiere poate fi prelungit, la cererea expertului, pentru motive întemeiate,

fără ca prelungirea totală acordată să fie mai mare de

6 luni.

(8)Întârzierea sau refuzul

nejustificat de efectuare a expertizei atrage aplicarea unei amenzi judiciare,

precum şi răspunderea civilă a expertului sau a instituţiei

desemnate să o efectueze pentru prejudiciile cauzate.