(1)

Persoana aflată în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate

prevăzute de art. 64 nu poate fi desemnată ca expert, iar în cazul în

care a fost desemnată, hotărârea judecătorească nu se poate

întemeia pe constatările şi concluziile acesteia. Motivul de

incompatibilitate trebuie dovedit de cel ce îl invocă.

*) Curtea Constituţională admite excepţia de

neconstituţionalitate şi constată că soluţia

legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 174 alin. (1), care nu

prevede aplicarea cazurilor de incompatibilitate prevăzute de art. 54 din

acelaşi act normativ şi în ceea ce îl priveşte pe specialistul

care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara

acestora, care efectuează constatarea potrivit art. 172 alin. (10) din

Codul de procedură penală, este neconstituţională.

(2)În aceeaşi cauză, o persoană nu poate

avea atât calitatea de expert desemnat de organul judiciar, cât şi pe

aceea de expert recomandat de unul dintre subiecţii procesuali.

(2

1

)Nu poate fi desemnată ca expert

recomandat de părţi în aceeaşi cauză o persoană care

funcţionează în cadrul aceleiaşi instituţii medico-legale,

institut sau laborator de specialitate cu expertul desemnat de conducerea

instituţiei respective la solicitarea organului judiciar.

(3)[textul din Art. 174, alin. (3)

din partea 1, titlul IV, capitolul VII a fost abrogat la 01-feb-2014 de

Art. 102, punctul 118. din titlul III din Legea 255/2013

]

(4)Dispoziţiile art. 66-68 se

aplică în mod corespunzător.

(5)Prevederile alin. (1) şi (4) se aplică în mod

corespunzător în cazul specialiştilor prevăzuţi la art. 172

alin. (10).