Art. 173: Numirea expertului

Art. 100 C.p.p. - Administrarea probelor; Art. 172 C.p.p. - Obiectul expertizei; Art. 174 C.p.p. - Drepturile şi obligaţiile expertului; Art. 175 C.p.p. - Obiecţiunile la raportul de expertiză; Art. 288 C.p.p. - Ordonanţele (aplicabil în faza de urmărire penală pentru numire)

Articolul 173 din Codul de Procedură Penală reglementează aspectele procedurale esențiale privind numirea expertului în cadrul procesului penal. Competența de numire revine, după caz, organului de urmărire penală (prin ordonanță) sau instanței de judecată (prin încheiere). Norma stabilește principiul desemnării unui singur expert, dar permite excepții în cazurile complexe, care necesită expertiză multidisciplinară, caz în care pot fi numiți doi sau mai mulți experți. Un aspect important este rolul instituțiilor specializate (ex. instituții medico-legale), care, în conformitate cu legea specială, desemnează ele însele experții ce vor efectua lucrarea. De asemenea, articolul consacră dreptul fundamental al părților și al subiecților procesuali principali de a solicita participarea la expertiză a unui expert recomandat de aceștia, asigurând astfel contradictorialitatea și respectarea dreptului la apărare. Se permite, totodată, experților sau instituțiilor specializate să solicite participarea sau avizul altor specialiști externi pentru o fundamentare cât mai solidă a constatărilor. Transparența procesului este asigurată prin obligația instituției de a comunica organului judiciar numele experților desemnați. Acest articol este crucial pentru garantarea imparțialității, rigoarea științifică și valoarea probatorie a expertizei în procesul penal, contribuind la aflarea adevărului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.