Art. 171: Ridicarea silită de obiecte şi înscrisuri

Art. 97 C.P.P. - Mijloacele de probă; Art. 100 C.P.P. - Administrarea probelor; Art. 165 C.P.P. - Percheziția domiciliară; Art. 166 C.P.P. - Percheziția corporală; Art. 168 C.P.P. - Percheziția informatică; Art. 170 C.P.P. - Ridicarea de obiecte și înscrisuri (voluntară); Art. 250 C.P.P. - Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală sau de administrare a probelor; Art. 251 C.P.P. - Reguli generale privind aplicarea măsurilor asigurătorii

Articolul 171 din Codul de Procedură Penală reglementează ridicarea silită de obiecte, înscrisuri și date informatice, o măsură procesuală esențială în cadrul administrării probatoriului penal. Aceasta este o măsură de constrângere, dispusă prin ordonanță de organul de urmărire penală sau prin încheiere de instanța de judecată, intervenind atunci când persoana deținătoare refuză predarea voluntară a elementelor probatorii. Articolul detaliază condițiile de legalitate, impunând un conținut obligatoriu al actului prin care se dispune măsura, incluzând identificarea strictă a obiectului și a persoanei obligate la predare. Un aspect fundamental este posibilitatea reținerii doar a unei copii a înscrisului sau a datelor informatice, dacă aceasta este suficientă pentru probațiune, reflectând principiul proporționalității și al minimei ingerințe în drepturile fundamentale. De asemenea, se impun condiții speciale pentru prezentarea și predarea obiectelor, înscrisurilor sau datelor cu caracter secret sau confidențial, pentru a se asigura păstrarea acestora. Caracterul coercitiv al măsurii este temperat de garanția procesuală a plângerii, prevăzută la alin. (2) prin trimitere la Art. 250 C.P.P., permițând contestarea legalității sau modului de executare a ridicării silite. Deși distinctă de percheziție, ridicarea silită este o modalitate complementară de obținere a probelor materiale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.