(1)Obiectele ori înscrisurile

ridicate care constituie mijloace de probă sunt ataşate la dosar sau

păstrate în alt mod, iar urmele săvârşirii infracţiunii se

ridică şi sunt conservate.

(2)Obiectele, înscrisurile şi

urmele ridicate, care nu sunt ataşate la dosar, pot fi fotografiate.

Fotografiile se vizează de organul de urmărire penală şi se

ataşează la dosar.

(3)Mijloacele materiale de

probă se păstrează de organul de urmărire penală sau

de instanţa de judecată la care se găseşte dosarul,

până la soluţionarea definitivă a cauzei.

(4)Obiectele care nu au legătură cu cauza se

restituie persoanei căreia îi aparţin, cu excepţia celor care

sunt supuse confiscării, în condiţiile legii.

(5)Obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă

nu sunt supuse confiscării, în condiţiile legii, pot fi restituite,

chiar înainte de soluţionarea definitivă a procesului, persoanei

căreia îi aparţin, în afară de cazul când prin această

restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevărului. Organul de

urmărire penală sau instanţa de judecată pune în vedere

persoanei căreia i-au fost restituite obiectele că este obligată

să le păstreze până la soluţionarea definitivă a

cauzei.