(1)Supravegherea tehnică poate

fi dispusă în cursul urmăririi penale, pe o durată de cel mult

30 de zile, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi şi

libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa

să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa

corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se

află sediul parchetului din care face parte procurorul care a formulat

cererea.

(2)Cererea formulată de

procuror trebuie să cuprindă: indicarea măsurilor de

supraveghere tehnică care se solicită a fi dispuse, numele sau alte

date de identificare a persoanei împotriva căreia se dispune măsura, dacă

sunt cunoscute, indicarea probelor ori a datelor din care rezultă

suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârşirea unei

infracţiuni pentru care se poate dispune măsura, indicarea faptei

şi a încadrării juridice, iar, în cazul măsurii supravegherii

video, audio sau prin fotografiere, dacă se solicită şi

încuviinţarea ca organele de urmărire penală să

pătrundă în spaţii private indicate pentru a activa sau a

dezactiva mijloacele tehnice ce urmează a fi folosite pentru executarea

măsurii supravegherii tehnice, motivarea caracterului proporţional

şi subsidiar al măsurii. Procurorul trebuie să înainteze dosarul

judecătorului de drepturi şi libertăţi.

(3)Cererea prin care se

solicită încuviinţarea supravegherii tehnice se

soluţionează în aceeaşi zi, în camera de consiliu,

fără citarea părţilor. Participarea procurorului este

obligatorie.

(4)În cazul în care apreciază

că cererea este întemeiată, judecătorul de drepturi şi

libertăţi dispune, prin încheiere, admiterea cererii procurorului

şi emite de îndată mandatul de supraveghere tehnică. Întocmirea

minutei este obligatorie.

(5)

Încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi

şi mandatul trebuie să cuprindă:

a)denumirea

instanţei;

b)data,

ora şi locul emiterii;

c)numele,

prenumele şi calitatea persoanei care a dat încheierea şi a emis

mandatul;

d)indicarea

măsurii concrete încuviinţate;

e)perioada

şi scopul pentru care s-a autorizat măsura;

f)numele

persoanei supuse măsurii de supraveghere tehnică ori datele de

identificare ale acesteia, dacă sunt cunoscute;

g)indicarea,

în cazul în care este necesar faţă de natura măsurii

încuviinţate, a elementelor de identificare a fiecărui telefon, a

punctului de acces la un sistem informatic, a oricăror date cunoscute

pentru identificarea căii de comunicare sau a numărului de cont;

h)în

cazul măsurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere în

spaţii private, menţiunea privind încuviinţarea solicitării

ca organele de urmărire penală să pătrundă în

spaţii private pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice ce

urmează a fi folosite pentru executarea măsurii supravegherii

tehnice;

i)semnătura

judecătorului şi ştampila instanţei.

(6)În cazul în care judecătorul

de drepturi şi libertăţi apreciază că nu sunt

îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 139 şi prevederile

alin. (1) din prezentul articol, dispune, prin încheiere, respingerea cererii

de încuviinţare a măsurii supravegherii tehnice.

(7)Încheierea prin care

judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă

asupra măsurilor de supraveghere tehnică nu este supusă

căilor de atac.

(8)O nouă cerere de

încuviinţare a aceleiaşi măsuri poate fi formulată numai

dacă au apărut ori s-au descoperit fapte sau împrejurări noi,

necunoscute la momentul soluţionării cererii anterioare de către

judecătorul de drepturi şi libertăţi.

(9)La cererea motivată a persoanei vătămate,

procurorul poate solicita judecătorului autorizarea interceptării

comunicaţiilor ori înregistrării acestora, precum şi a

oricăror tipuri de comunicări efectuate de aceasta prin orice mijloc

de comunicare, indiferent de natura infracţiunii ce formează obiectul

cercetării. Dispoziţiile alin. (1)-(8) se aplică în mod

corespunzător.