Art. 14: Obiectul şi exercitarea acţiunii penale

Art. 15 - Stingerea acțiunii penale; Art. 16 - Cazurile de împiedicare a punerii în mișcare și exercitării acțiunii penale; Art. 17 - Soluțiile procesuale; Art. 289 - Actul de sesizare; Art. 305 - Începerea urmăririi penale; Art. 309 - Punerea în mișcare a acțiunii penale; Art. 317 - Clasarea; Art. 341 - Soluțiile la camera preliminară; Art. 346 - Trimiterea în judecată; Art. 371 - Soluțiile instanței de judecată

Articolul 14 din Codul de Procedură Penală statuează asupra obiectului și modalităților de exercitare a acțiunii penale, o componentă fundamentală a procesului penal român. Obiectul principal al acțiunii penale îl constituie tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni, reflectând funcția represivă a statului și interesul public în aplicarea legii penale. Aceasta nu se inițiază automat, ci prin intermediul unui "act de inculpare" expres prevăzut de lege (ex. ordonanța procurorului de punere în mișcare a acțiunii penale, rechizitoriul). Punerea în mișcare a acțiunii penale marchează momentul formal de identificare a persoanei împotriva căreia se desfășoară procesul penal și a faptei concrete. Odată pusă în mișcare, acțiunea penală se poate exercita pe întreg parcursul procesului penal, de la faza de urmărire penală, prin camera preliminară, până la judecata în fond și în căile de atac. Acest caracter dinamic și continuu subliniază rolul proactiv al organelor judiciare în aflarea adevărului și realizarea justiției. Acțiunea penală este, prin excelență, o acțiune publică, exercitată în numele și în interesul societății, chiar dacă victima are drepturi procesuale proprii.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.