(1)Înregistrările rezultate din activităţile

specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea

exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale

ale omului pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal

dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii

privitoare la pregătirea ori săvârşirea unei infracţiuni

dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) şi au fost respectate

prevederile legale care reglementează obţinerea acestor

înregistrări.

(2)Legalitatea încheierii prin care s-au autorizat

activităţile respective, a mandatului emis în baza acesteia, a

modului de punere în executare a autorizării, precum şi a

înregistrărilor rezultate se verifică, după caz:a) în procedura

de cameră preliminară;b) în procedura plângerii împotriva

soluţiei de clasare, în condiţiile art. 341 alin. (7);c) în procedura

prevăzută la art. 139

2

.

(3)În cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) şi

b), dacă s-au formulat cereri şi excepţii ori, după caz,

judecătorul de cameră preliminară a ridicat din oficiu

excepţii cu privire la înregistrările rezultate din

activităţile autorizate, acesta sesizează prin încheiere Înalta

Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea verificării

legalităţii acestor activităţi şi transmite dosarul

cauzei, împreună cu cererile şi excepţiile formulate. Până

la rămânerea definitivă a încheierii Înaltei Curţi de

Casaţie şi Justiţie, procedura de cameră preliminară

ori, după caz, cea de soluţionare a plângerii împotriva soluţiei

de clasare se suspendă.

(4)După înregistrarea sesizării, dosarul este

repartizat aleatoriu unui judecător de cameră preliminară de la

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Acesta fixează termen

de soluţionare în camera de consiliu şi dispune citarea

părţilor şi a persoanei vătămate şi

încunoştinţarea procurorului.

(5)Judecătorul care a autorizat activităţile

specifice culegerii de informaţii prevăzute la alin. (1) nu poate

participa la soluţionarea sesizării privind legalitatea acestora.

(6)Ţinând seama de cererile şi excepţiile

formulate şi luând concluziile procurorului, precum şi ale

părţilor şi persoanei vătămate, dacă sunt

prezente, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte

de Casaţie şi Justiţie se pronunţă, prin încheiere,

asupra legalităţii activităţilor din care au rezultat

înregistrările, în raport cu dispoziţiile legale în temeiul cărora

acestea au fost autorizate şi pe baza lucrărilor şi a

materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror

alte mijloace de probă. Prevederile art. 345 alin. (1

1

) şi

(1

2

) se aplică în mod corespunzător.

(7)Împotriva încheierii prevăzute la alin. (6),

procurorul, părţile şi persoana vătămată pot

formula contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.

(8)Contestaţia se soluţionează de un complet

format din 2 judecători de cameră preliminară de la Înalta Curte

de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile alin. (4)-(6), precum

şi cele ale art. 347 alin. (4) aplicându-se în mod corespunzător.

(9)După rămânerea definitivă, încheierea se

comunică de îndată judecătorului de cameră preliminară

care a dispus sesizarea.

(10)Constatarea nelegalităţii autorizării

sau a modului de punere în executare a activităţilor specifice

culegerii de informaţii din care au rezultat înregistrări atrage

aplicarea dispoziţiilor art. 102 alin. (3).