Art. 130: Martorul vulnerabil

Art. 126 - Măsurile de protecție; Art. 127 - Alte măsuri de protecție; Art. 128 - Reguli speciale de audiere a martorului protejat; Art. 119 - Noțiunea de martor; Art. 123 - Audierea martorului; Art. 125 - Confruntarea; Art. 99 - Mijloace de probă

Articolul 130 din Codul de Procedură Penală introduce și reglementează instituția martorului vulnerabil, o categorie distinctă de martori menită să asigure protecția specială a persoanelor care, din diverse motive, prezintă un risc crescut de revictimizare sau de afectare a integrității psihice pe parcursul procesului penal. Legiuitorul identifică două categorii principale de martori vulnerabili: persoanele care au suferit o traumă semnificativă ca urmare a infracțiunii sau a comportamentului ulterior al suspectului/inculpatului, și minorii. Acordarea acestui statut este o prerogativă discreționară a procurorului sau, după caz, a instanței de judecată. Odată recunoscută vulnerabilitatea, organul judiciar poate dispune aplicarea corespunzătoare a unor măsuri de protecție similare celor prevăzute pentru martorii protejați (Art. 126 și Art. 127 CPP), incluzând audierea prin mijloace audio-video. O particularitate esențială a martorului vulnerabil, care îl diferențiază de martorul protejat în sens strict, este că distorsionarea vocii și a imaginii sale nu este obligatorie, ci rămâne la aprecierea organului judiciar, oferind o flexibilitate sporită în adaptarea măsurilor de protecție la nevoile individuale ale martorului. Dispozițiile Art. 126 și Art. 128 CPP privind regulile de audiere și măsurile de protecție se aplică în mod corespunzător, asigurând un cadru procedural adaptat sensibilității acestei categorii de participanți la procesul penal.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.