Art. 121: Jurământul şi declaraţia solemnă a martorului

Art. 100 C.P.P. - Mijloacele de probă; Art. 119 C.P.P. - Audierea martorului; Art. 120 C.P.P. - Incapacitățile și incompatibilitățile martorului; Art. 122 C.P.P. - Excepțiile de la obligația de a depune jurământ sau declarație solemnă; Art. 123 C.P.P. - Martorul protejat; Art. 124 C.P.P. - Modul de audiere a martorului; Art. 280 C.P.P. - Audierea anticipată; Art. 370 C.P.P. - Audierea martorilor în faza de judecată; Art. 273 C.P.P. - Lipsa la audiere

Articolul 121 din Codul de Procedură Penală reglementează o formalitate esențială a audierii martorului, respectiv depunerea jurământului sau a declarației solemne, fundamentală pentru asigurarea veridicității depoziției și responsabilizarea martorului. Norma impune această cerință procedurală atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, după îndeplinirea prealabilă a dispozițiilor Art. 119 C.P.P. (identificarea și avertizarea martorului). Articolul oferă martorului opțiunea de a alege între jurământul religios, a cărui formulă include o referire la divinitate adaptată credinței sale, și declarația solemnă, destinată celor care nu doresc sau nu pot depune jurământ religios. Gesturile ritualice (mâna pe cruce sau Biblie) sunt prevăzute pentru jurământul religios, cu respectarea excepțiilor impuse de credință. Importanța acestei proceduri rezidă în caracterul ei de garanție a adevărului, sancționată penal prin infracțiunea de mărturie mincinoasă. Dispozițiile articolului sunt extinse prin alin. (6) și la procedura audierii anticipate desfășurate în fața judecătorului de drepturi și libertăți, subliniind caracterul imperativ al formalității, indiferent de etapa procesuală.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.