(1)Atunci când sunt îndeplinite condiţiile

prevăzute de lege referitoare la statutul de martor ameninţat sau

vulnerabil ori pentru protecţia vieţii private sau a

demnităţii sau în cazul în care eliberarea sau evadarea autorului

infracţiunii poate pune în pericol viaţa privată sau demnitatea

persoanei vătămate, a părţii civile ori a martorului

ameninţat sau vulnerabil sau poate cauza acestora un prejudiciu,

indiferent de natura şi întinderea acestuia, organul de urmărire

penală dispune faţă de persoana vătămată ori

faţă de partea civilă dispoziţiile prevăzute la art.

126 şi 127, care se aplică în mod corespunzător.

(2)Sunt prezumate vulnerabile victimele copii, victimele

care sunt în relaţie de dependenţă faţă de autorul

infracţiunii, victimele terorismului, ale criminalităţii

organizate, ale traficului de persoane, ale violenţei în cadrul

relaţiilor apropiate, ale violenţei sexuale sau ale exploatării,

victimele infracţiunilor săvârşite din ură şi

victimele afectate de o infracţiune din cauza prejudecăţilor sau

din motive de discriminare care ar putea avea legătură în special cu

caracteristicile lor personale, victimele cu dizabilităţi, precum

şi victimele care au suferit un prejudiciu considerabil ca urmare a

gravităţii infracţiunii.

(3)Dacă persoana vătămată sau partea

civilă se află în vreuna dintre situaţiile prevăzute la

alin. (2), organul de urmărire penală îi aduce la

cunoştinţă măsurile de protecţie care pot fi luate,

conţinutul lor şi posibilitatea de a renunţa la acestea.

Renunţarea persoanei vătămate sau a părţii civile la

luarea măsurilor de protecţie se consemnează în scris şi se

semnează de către aceasta, în prezenţa reprezentantului legal,

dacă este cazul.

(4)Reaudierea persoanei vătămate se face numai

dacă acest lucru este strict necesar pentru desfăşurarea

procesului penal.

(5)La audiere, persoana vătămată poate fi

însoţită, la cererea sa, de către reprezentantul său legal

şi de către o altă persoană desemnată de către

persoana vătămată, cu excepţia cazului în care organul

judiciar decide motivat în sens contrar.

(6)Ori de câte ori organul judiciar nu poate stabili vârsta

persoanei vătămate şi există motive pentru a se considera

că aceasta este minor, persoana vătămată va fi

prezumată a fi minor.

SECŢIUNEA 4:Audierea martorilor