(1)Probele nu au o valoare dinainte

stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor

judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

(2)În luarea deciziei asupra

existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului

instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele

evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea

că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială

rezonabilă.

(3)Hotărârea de condamnare, de renunţare la

aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate

întemeia în măsură determinantă pe declaraţiile

investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi.

CAPITOLUL II:Audierea persoanelor

SECŢIUNEA 1:Reguli generale în materia

audierii persoanelor