(1)Hotărârea de partaj are
efect constitutiv.
(2)Odată rămasă
definitivă, hotărârea de partaj constituie titlu executoriu şi
poate fi pusă în executare chiar dacă nu s-a cerut predarea
efectivă a bunului ori instanţa nu a dispus în mod expres această
predare.
(3)Hotărârea de partaj este
supusă numai apelului. Cu toate acestea, dacă partajul s-a cerut pe
cale incidentală, hotărârea este supusă aceloraşi căi
de atac ca şi hotărârea dată asupra cererii principale.
Acelaşi este şi termenul pentru exercitarea căii de atac, chiar
dacă se atacă numai soluţia dată asupra partajului.
Aplicarea criteriilor prevăzute la art. 988 nu poate fi cenzurată pe
calea recursului.
(4)Executarea cu privire la bunurile
împărţite poate fi cerută în termenul de prescripţie de 10 ani
prevăzut la art. 706.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 995 din Codul de procedură civilă reglementează aspecte esențiale ale hotărârii de partaj judiciar, conturând natura juridică, forța executorie și regimul căilor de atac. Dispoziția fundamentală o reprezintă caracterul constitutiv al hotărârii de partaj, ceea ce înseamnă că prin pronunțarea sa se naște o situație juridică nouă, transformând dreptul de proprietate comună (coproprietate sau devălmășie) într-un drept de proprietate exclusivă asupra bunurilor atribuite. Acest efect se produce 'ex nunc', de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Odată definitivă, hotărârea de partaj dobândește de plin drept calitatea de titlu executoriu, permițând punerea sa în executare silită pentru predarea bunurilor atribuite, chiar și în absența unei cereri explicite sau a unei dispoziții judecătorești exprese în acest sens. Această precizare consolidează forța executorie a actului de partaj.
În privința căilor de atac, legea instituie o regulă specială și o excepție. Hotărârea de partaj este, de regulă, supusă exclusiv apelului, ca o cale ordinară de atac ce permite atât reexaminarea în fapt, cât și în drept. Excepția intervine atunci când partajul este solicitat pe cale incidentală, situație în care regimul căilor de atac (și termenele aferente) este dictat de cel al cererii principale. O precizare de maximă importanță vizează imposibilitatea cenzurării în recurs a aplicării criteriilor de formare și atribuire a loturilor prevăzute la art. 988 C.pr.Civ., aceste aspecte fiind considerate elemente de apreciere în fapt sau de oportunitate, lăsate la libera apreciere a instanței de fond și de apel.
În final, alin. (4) stabilește că executarea silită a hotărârii de partaj se prescrie în termenul general de 10 ani, prevăzut de art. 706 C.pr.Civ., subliniind importanța diligentării procedurii de executare.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată