Art. 991: Vânzarea bunului

Art. 980 - Noțiunea și obiectul partajului judiciar; Art. 983 - Efectuarea partajului; Art. 984 - Atribuirea bunurilor; Art. 988 - Atribuirea provizorie; Art. 990 - Termenul de plată a sultelor; Art. 992 - Efectuarea vânzării de către executorul judecătoresc; Art. 993 - Contestarea vânzării; Art. 424 - Încheierile; Art. 468 - Termenul de apel

Articolul 991 din Codul de Procedură Civilă reglementează una dintre cele mai importante modalități de sistare a stării de indiviziune, respectiv vânzarea bunului, în cazul în care atribuirea acestuia către unul dintre coproprietari nu este posibilă sau eșuează. Norma juridică stabilește o ordine preferențială, dând prioritate vânzării prin bună învoială a părților, pentru care instanța fixează un termen limită de maximum 3 luni, ce poate fi prelungit prin acordul părților. Dacă această modalitate nu se realizează sau dacă părțile nu ajung la un acord inițial, instanța dispune, printr-o nouă încheiere cu citarea părților, vânzarea bunului prin intermediul executorului judecătoresc, integrând astfel procedura de partaj cu elemente specifice executării silite. Un aspect procedural esențial vizează regimul juridic al încheierilor prin care se dispune vânzarea: acestea pot fi atacate separat doar cu apel, într-un termen de 15 zile de la pronunțare. Dacă nu sunt exercitate în acest mod, ele nu mai pot fi supuse apelului odată cu hotărârea de fond, ceea ce subliniază caracterul lor interlocutoriu și urgența soluționării aspectelor premergătoare partajului efectiv.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.