(1)Dacă părţile nu

ajung la o înţelegere sau nu încheie o tranzacţie potrivit celor

arătate la art. 983, instanţa va stabili bunurile supuse

împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia

şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe

care coproprietarii le au unii faţă de alţii. Dacă se

împarte o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin

moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor

faţă de defunct, precum şi sarcinile moştenirii.

(2)Instanţa va face

împărţeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin.

(1), ea procedează la formarea loturilor şi la atribuirea lor. În

cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o

sumă în bani.