(1)În tot cursul procesului,

instanţa va stărui ca părţile să împartă bunurile

prin bună învoială.

(2)Dacă părţile ajung la o înţelegere

cu privire la împărţirea bunurilor, instanţa va hotărî

potrivit înţelegerii lor. Împărţeala se poate face prin

bună învoială şi dacă printre cei interesaţi se

află minori, persoane care beneficiază de consiliere judiciară

sau tutelă specială ori dispăruţi, însă numai cu

încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă, precum şi,

dacă este cazul, a reprezentantului sau a ocrotitorului legal.

(3)În cazul în care înţelegerea

priveşte numai partajul anumitor bunuri, instanţa va lua act de

această învoială şi va pronunţa o hotărâre

parţială, continuând procesul pentru celelalte bunuri.

(4)Dispoziţiile art. 438-441

sunt aplicabile.