Art. 98: Reguli generale

Art. 94 - Competența judecătoriilor; Art. 95 - Competența tribunalelor; Art. 96 - Competența curților de apel; Art. 97 - Valoarea obiectului cererii în cazul anumitor pretenții; Art. 99 - Cereri evaluabile în bani; Art. 100 - Cereri neevaluabile în bani; Art. 131 - Verificarea competenței; Art. 200 - Verificarea cererii și regularizarea acesteia

Articolul 98 din Codul de Procedură Civilă stabilește principiul fundamental de determinare a competenței materiale a instanțelor judecătorești, respectiv nivelul de jurisdicție, în funcție de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată. Regula primordială impune ca această valoare să fie cea indicată în capătul principal de cerere, excluzând, în mod expres, accesoriile pretenției (cum ar fi dobânzile, penalitățile, fructele sau cheltuielile) și prestațiile periodice ajunse la scadență pe parcursul judecății. Această excludere are ca scop evitarea majorării artificiale a valorii litigiului și, implicit, a deturnării de la instanța competentă rațione materiae. În situația în care valoarea este contestată de părți, instanța are prerogativa de a o stabili, bazându-se pe înscrisurile depuse și pe explicațiile oferite de către părți, asigurând astfel o justă determinare a competenței și o bună administrare a justiției.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.