Art. 972: Noţiune

Art. 952 - Măsuri asigurătorii; Art. 953 - Competența instanței; Art. 969 - Sechestrul asigurător; Art. 970 - Poprirea asigurătorie; Art. 971 - Dispoziții comune privind sechestrul asigurător şi poprirea asigurătorie; Art. 973 - Obiectul sechestrului judiciar; Art. 974 - Condițiile sechestrului judiciar; Art. 975 - Procedura de soluționare; Art. 976 - Desemnarea administratorului-sechestru; Art. 997 - Ordonanța președințială

Articolul 972 din Codul de Procedură Civilă definește sechestrul judiciar ca o măsură provizorie de indisponibilizare a bunurilor, dispusă de instanța de judecată în cursul unui litigiu. Scopul principal al acestei măsuri este conservarea bunurilor care fac obiectul litigiului sau, în cazuri expres prevăzute de lege, a altor bunuri, în vederea asigurării disponibilității acestora pe parcursul procesului și până la soluționarea definitivă a cauzei sau executarea unei hotărâri judecătorești. Indisponibilizarea se realizează prin încredințarea pazei bunurilor și, după caz, a administrării acestora, unui administrator-sechestru. Rolul administratorului-sechestru este esențial pentru punerea în executare a măsurii, acesta fiind desemnat conform dispozițiilor art. 976 Cod de Procedură Civilă. Sechestrul judiciar se distinge de sechestrul asigurător prin obiectul său, vizând în special bunurile litigioase și conservarea lor materială, nu garantarea unei creanțe bănești.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.