Art. 971: Reguli aplicabile

Art. 954 - Condițiile sechestrului asigurător; Art. 955 - Competența în materia sechestrului asigurător; Art. 956 - Cererea de sechestru asigurător; Art. 957 - Soluționarea cererii și executarea sechestrului asigurător; Art. 958 - Desființarea și ridicarea sechestrului asigurător; Art. 959 - Garanția în materia sechestrului asigurător; Art. 970 - Poprirea asigurătorie; Art. 997 - Dispoziții comune privind măsurile asigurătorii; Art. 663 - Condițiile generale ale executării silite; Art. 781 - Înființarea popririi (Titlul II, Capitolul III, Secțiunea 1); Art. 783 - Efectele popririi (Titlul II, Capitolul III, Secțiunea 1)

Articolul 971 din Codul de Procedură Civilă reglementează aspecte esențiale ale popririi asigurătorii, în special prin raportare la sechestrul asigurător și la particularitățile popririi bancare. Alineatul (1) stabilește un principiu de aplicare a legii prin trimitere, prevăzând că soluționarea cererii, executarea, desființarea și ridicarea popririi asigurătorii se realizează conform dispozițiilor articolelor 954-959, referitoare la sechestrul asigurător, aplicabile în mod corespunzător (mutatis mutandis). Această trimitere legislativă asigură coerența procedurală între cele două măsuri asigurătorii, adaptând regulile generale ale sechestrului la specificul popririi. Alineatul (2) introduce o derogare semnificativă pentru poprirea bancară, eliminând obligația creditorului de a individualiza terții popriți (instituțiile bancare) în cererea de înființare a popririi. Această dispoziție simplifică procedura pentru creditor, având în vedere dificultatea practică de a cunoaște toate conturile bancare ale debitorului. Astfel, legiuitorul facilitează accesul la această măsură asigurătorie, transferând, implicit, sarcina identificării efective a conturilor către sistemul bancar odată ce măsura este dispusă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.