Înalta Curte de Casaţie şi\nJustiţie judecă:\n1.\nrecursurile\ndeclarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a\naltor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;\n*) În interpretarea şi\naplicarea unitară a dispoziţiilor art. 97 pct. 1, competenţa de\nsoluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor\npronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri\nevaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, ca urmare a\npronunţării Deciziei nr.\n369 din\n30 mai 2017\na Curţii\nConstituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.\n582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.\n2.recursurile în interesul\nlegii;\n3.cererile în vederea\npronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor\nprobleme de drept;\n4.orice alte cereri date prin\nlege în competenţa sa.\nSECŢIUNEA 2:Determinarea\ncompetenţei după valoarea obiectului cererii introductive de\ninstanţă
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 97 din Codul de Procedură Civilă stabilește competența materială și funcțională a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), instanța supremă în ierarhia sistemului judiciar românesc. Atribuțiile sale principale vizează asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii pe întreg teritoriul național. În acest sens, ÎCCJ judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. O modificare semnificativă a competenței în materia recursului a intervenit ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017. Aceasta a statuat că recursurile împotriva hotărârilor pronunțate în apel de tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 lei inclusiv, revin în competența curților de apel, și nu a ÎCCJ, reconfigurând astfel o parte a competenței sale de judecată. Pe lângă funcția de instanță de recurs, ÎCCJ are competențe exclusive în soluționarea recursurilor în interesul legii (RIL) și a cererilor pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept (HP). Aceste mecanisme reprezintă instrumente esențiale prin care se realizează rolul unificator al ÎCCJ, asigurând predictibilitatea și coerența jurisprudenței naționale. De asemenea, articolul prevede că ÎCCJ soluționează orice alte cereri a căror competență îi este expres atribuită prin lege.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.