Art. 956: Desfiinţarea de drept a sechestrului asigurător

Art. 952 - Sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile; Art. 953 - Sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile; Art. 954 - Condițiile sechestrului asigurător; Art. 955 - Competența și procedura; Art. 957 - Desființarea prin plată; Art. 960 - Perimarea măsurii; Art. 106 - Cauțiunea (dispoziții generale); Art. 424 - Forma și conținutul hotărârilor judecătorești

Articolul 956 din Codul de Procedură Civilă reglementează o modalitate specifică și de drept de încetare a sechestrului asigurător, independentă de voința părților sau de o analiză de fond a instanței. Cauza determinantă este nedepunerea cauțiunii în termenul stabilit de instanță, cauțiune care servește drept garanție pentru eventualele prejudicii cauzate debitorului prin instituirea măsurii asigurătorii. Caracterul 'de drept' al desființării implică faptul că instanța doar constată producerea acesteia, fără a mai examina alte aspecte legate de fondul creanței sau justificarea măsurii. Decizia de constatare se ia printr-o încheiere definitivă, dată fără citarea părților, subliniind natura pur declarativă și necontencioasă a acestei etape procedurale. Această prevedere subliniază importanța esențială a cauțiunii ca element de echilibru și protecție a debitorului în cadrul măsurilor asigurătorii, a cărei absență sau nedepunere în termen atrage consecințe procedurale severe.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.