(1)Cererea de sechestru

asigurător se adresează instanţei care este competentă

să judece procesul în prima instanţă. Creditorul nu este dator

să individualizeze bunurile asupra cărora solicită să se înfiinţeze

sechestrul.

(2)Instanţa va decide de

urgenţă în camera de consiliu, fără citarea

părţilor, prin încheiere executorie, stabilind suma până la care

se încuviinţează sechestrul, fixând totodată, dacă este

cazul, cuantumul cauţiunii şi termenul înăuntrul căruia

urmează să fie depusă aceasta.

(3)Încheierea prin care se

soluţionează cererea de sechestru se comunică creditorului de

îndată de către instanţă, iar debitorului de către

executorul judecătoresc, odată cu luarea măsurii. Încheierea

este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la

instanţa ierarhic superioară. Apelul se judecă de

urgenţă şi cu precădere, cu citarea în termen scurt a

părţilor.

(4)Dispoziţiile art. 999 alin.

(4) se aplică atât la soluţionarea cererii, cât şi la judecarea

apelului.