(1)Creditorul care nu are titlu
executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris
și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru
asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului,
dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată.
El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de
către instanță.
(2)Același drept îl are și
creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris,
dacă dovedește că a intentat acțiune și depune,
odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din
valoarea reclamată.
(3)Instanța poate
încuviința sechestrul asigurător chiar și atunci când
creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a
micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat
asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se
sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să
își risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să
dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute la alin.
(1) și să depună o cauțiune, al cărei cuantum va fi
fixat de către instanță.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 953 din Codul de Procedură Civilă detaliază condițiile esențiale pentru înființarea sechestrului asigurător, o măsură asigurătorie fundamentală în dreptul procesual civil român. Această măsură urmărește indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ale debitorului, având ca scop preîntâmpinarea riscului de insolvabilitate al acestuia și asigurarea executării viitoare a unei creanțe. Articolul operează o distincție clară între mai multe ipoteze:
1. **Creditorul cu creanță constatată în scris și exigibilă, dar fără titlu executoriu**: În această situație, sechestrul asigurător poate fi solicitat dacă creditorul dovedește că a demarat o acțiune în justiție pentru valorificarea creanței. Instanța are prerogativa de a dispune plata unei cauțiuni de către creditor, al cărei cuantum va fi stabilit în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei.
2. **Creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris**: Deși nu dispune de o probă scrisă a creanței, creditorul beneficiază de același drept, cu condiția imperativă de a dovedi intentarea acțiunii în judecată și de a depune, concomitent cu cererea de sechestru, o cauțiune echivalentă cu jumătate din valoarea pretinsă. Această cauțiune semnificativă are rolul de a garanta eventualele prejudicii cauzate debitorului în cazul în care măsura asigurătorie se dovedește a fi nefondată.
3. **Creditorul cu creanță neexigibilă**: În mod excepțional, instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar și în situația în care creanța nu este scadentă. Această posibilitate este condiționată de existența unor circumstanțe grave care indică un comportament debitorului de natură să pună în pericol recuperarea creanței. Aceste circumstanțe includ micșorarea asigurărilor oferite creditorului, nerespectarea promisiunilor de garantare, pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul. În aceste cazuri, creditorul trebuie să îndeplinească celelalte condiții prevăzute la alin. (1) și să depună o cauțiune stabilită de instanță.
Scopul principal al sechestrului asigurător este de a asigura conservarea patrimoniului debitorului până la obținerea unui titlu executoriu și, ulterior, de a permite transformarea acestei măsuri asigurătorii într-o măsură de executare silită, garantând astfel realizarea efectivă a creanței. Cauțiunea reprezintă o contra-garanție, protejând debitorul împotriva abuzurilor sau a măsurilor litigioase nejustificate.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.