Art. 953: Condiții de înființare

Art. 952 - Noțiune (Codul de Procedură Civilă); Art. 954 - Cuantumul cauțiunii (Codul de Procedură Civilă); Art. 955 - Competența (Codul de Procedură Civilă); Art. 956 - Soluționarea cererii (Codul de Procedură Civilă); Art. 957 - Efectele încuviințării sechestrului (Codul de Procedură Civilă); Art. 959 - Ridicarea sechestrului (Codul de Procedură Civilă); Art. 960 - Valorificarea bunurilor sechestrate (Codul de Procedură Civilă); Art. 970 - Poprirea asigurătorie (Codul de Procedură Civilă); Art. 971 - Condițiile popririi asigurătorii (Codul de Procedură Civilă); Art. 997 - Domeniu de aplicare (Ordonanța președințială - Codul de Procedură Civilă); Art. 622 - Obiectul executării silite (Codul de Procedură Civilă); Art. 2324 - Garanția comună a creditorilor (Codul Civil)

Articolul 953 din Codul de Procedură Civilă detaliază condițiile esențiale pentru înființarea sechestrului asigurător, o măsură asigurătorie fundamentală în dreptul procesual civil român. Această măsură urmărește indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ale debitorului, având ca scop preîntâmpinarea riscului de insolvabilitate al acestuia și asigurarea executării viitoare a unei creanțe. Articolul operează o distincție clară între mai multe ipoteze: 1. **Creditorul cu creanță constatată în scris și exigibilă, dar fără titlu executoriu**: În această situație, sechestrul asigurător poate fi solicitat dacă creditorul dovedește că a demarat o acțiune în justiție pentru valorificarea creanței. Instanța are prerogativa de a dispune plata unei cauțiuni de către creditor, al cărei cuantum va fi stabilit în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei. 2. **Creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris**: Deși nu dispune de o probă scrisă a creanței, creditorul beneficiază de același drept, cu condiția imperativă de a dovedi intentarea acțiunii în judecată și de a depune, concomitent cu cererea de sechestru, o cauțiune echivalentă cu jumătate din valoarea pretinsă. Această cauțiune semnificativă are rolul de a garanta eventualele prejudicii cauzate debitorului în cazul în care măsura asigurătorie se dovedește a fi nefondată. 3. **Creditorul cu creanță neexigibilă**: În mod excepțional, instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar și în situația în care creanța nu este scadentă. Această posibilitate este condiționată de existența unor circumstanțe grave care indică un comportament debitorului de natură să pună în pericol recuperarea creanței. Aceste circumstanțe includ micșorarea asigurărilor oferite creditorului, nerespectarea promisiunilor de garantare, pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul. În aceste cazuri, creditorul trebuie să îndeplinească celelalte condiții prevăzute la alin. (1) și să depună o cauțiune stabilită de instanță. Scopul principal al sechestrului asigurător este de a asigura conservarea patrimoniului debitorului până la obținerea unui titlu executoriu și, ulterior, de a permite transformarea acestei măsuri asigurătorii într-o măsură de executare silită, garantând astfel realizarea efectivă a creanței. Cauțiunea reprezintă o contra-garanție, protejând debitorul împotriva abuzurilor sau a măsurilor litigioase nejustificate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.