Art. 944: Instanța competentă

Art. 49 C.civ. - Declarația judecătorească a morții; Art. 50 C.civ. - Data morții; Art. 51 C.civ. - Efectele declarației judecătorești de moarte; Art. 87 C.civ. - Domiciliul persoanei fizice; Art. 941 C.proc.civ. - Condiții și cazuri de declarare a morții; Art. 942 C.proc.civ. - Persoanele care pot cere declararea morții; Art. 943 C.proc.civ. - Conținutul cererii; Art. 945 C.proc.civ. - Procedura de judecată a cererii de declarare a morții; Art. 946 C.proc.civ. - Data morții și efectele hotărârii; Art. 947 C.proc.civ. - Anularea hotărârii; Art. 1045 C.proc.civ. - Dispoziții generale privind procedura necontencioasă

Articolul 944 din Codul de Procedură Civilă reglementează competența teritorială exclusivă și absolută pentru judecarea cererilor de declarare judecătorească a morții unei persoane. Această dispoziție are un caracter special, derogând de la regulile generale de competență prevăzute de lege, fiind de ordine publică. Instanța competentă este cea în a cărei circumscripție persoana pentru care se solicită declararea morții a avut ultimul domiciliu cunoscut. Sintagma 'ultimul domiciliu cunoscut' impune reclamantului obligația de a proba acest fapt, fiind determinantă pentru stabilirea competenței. Această regulă de competență este justificată de necesitatea unei administrări eficiente a justiției și de stabilirea certitudinii juridice privind statutul persoanei dispărute și al patrimoniului său. Procedura de declarare a morții este una necontencioasă, specifică Codului de Procedură Civilă, având ca scop constatarea unui fapt juridic și producerea de efecte juridice semnificative asupra stării civile a persoanei și a relațiilor patrimoniale și nepatrimoniale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.