Art. 94: Judecătoria

Judecătoriile judecă:

1.

în primă instanţă, următoarele cereri al căror

obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:

a)cererile date de

Codul civil

în

competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară

de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;

b)

cererile

referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, date de

lege în competenţa instanţelor judecătoreşti;

*) Prin Decizia nr.

28/2021

, Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi

stabileşte că, în interpretarea şi aplicarea unitară a

dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. b) din Legea nr.

134/2010

privind Codul

de procedură civilă, republicată, cu modificările şi

completările ulterioare (atât în redactarea anterioară Legii nr.

310/2018

, cât şi în

redactarea ulterioară acestei legi), revine judecătoriilor

competenţa materială procesuală de soluţionare în

primă instanţă a cererilor în anulare/contestaţiilor

formulate împotriva dispoziţiilor emise de primari în soluţionarea

cererilor de rectificare a actelor de stare civilă.

c)cererile având ca obiect

administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii

aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi

cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari

cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;

d)cererile de evacuare;

e)cererile referitoare la

zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor

şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice

servituţi sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute

de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale

judecătorească;

f)cererile privitoare la

strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire;

g)cererile posesorii;

h)

cererile privind

obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de

izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de

lege în competenţa altor instanţe;

*) Prin Decizia nr.

1/2023

Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi

stabileşte că, în interpretarea şi aplicarea unitară a

dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. h) şi k) şi art. 95 pct. 1 din

Codul de procedură civilă, tribunalul este instanţa

competentă material în ce priveşte soluţionarea cauzelor având

ca obiect cereri de constatare a caracterului ilicit al faptei care aduce

atingere unor drepturi nepatrimoniale, cereri întemeiate pe prevederile art.

253 alin. (1) lit. c) din

Codul civil

, atunci când acestea sunt formulate simultan cu cereri

întemeiate pe dispoziţiile art. 253 alin. (4) din

Codul civil

de a se

acorda despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat care nu

depăşesc valoarea de 200.000 lei inclusiv.

i)cererile de declarare

judecătorească a morţii unei persoane;

j)cererile de

împărţeală judiciară, indiferent de valoare;

j

1

)cererile în materie de moştenire,

indiferent de valoare;

j

2

)cererile privind uzucapiunea, indiferent de

valoare;

j

3

)cererile în materia fondului funciar, cu

cepţia celor date prin lege specială în competenţa altor

instanţe;

k)

orice alte cereri

evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent

de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti;

*) Prin Decizia nr.

5/2022

, Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi

stabileşte că, în interpretarea şi aplicarea unitară a

prevederilor 94 pct. 1 lit. k), competenţa materială de

soluţionare a cauzelor având ca obiect obligarea pe temei delictual a

pârâţilor la achitarea daunelor materiale şi/sau morale pentru

malpraxis, în situaţia în care nu a fost urmată procedura

reglementată de dispoziţiile art. 679-685 din Legea nr. 95/2006,

aparţine judecătoriei.

*) Prin Decizia nr.

1/2023

Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi

stabileşte că, în interpretarea şi aplicarea unitară a

dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. h) şi k) şi art. 95 pct. 1 din

Codul de procedură civilă, tribunalul este instanţa

competentă material în ce priveşte soluţionarea cauzelor având

ca obiect cereri de constatare a caracterului ilicit al faptei care aduce

atingere unor drepturi nepatrimoniale, cereri întemeiate pe prevederile art.

253 alin. (1) lit. c) din

Codul civil

, atunci când acestea sunt formulate simultan cu cereri

întemeiate pe dispoziţiile art. 253 alin. (4) din

Codul civil

de a se

acorda despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat care nu

depăşesc valoarea de 200.000 lei inclusiv.

2.căile de atac împotriva

hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu

activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de

activitate, în cazurile prevăzute de lege;

3.orice alte cereri date prin

lege în competenţa lor.