Art. 93: Efecte faţă de titularul dreptului

Art. 92 C.proc.civ. - Cererile făcute de Ministerul Public sau alte organe; Art. 406 C.proc.civ. - Renunțarea la judecată; Art. 408 C.proc.civ. - Efectele renunțării la judecată; Art. 409 C.proc.civ. - Renunțarea la dreptul pretins; Art. 438 C.proc.civ. - Hotărârile definitive. Obiectul și întinderea puterii de lucru judecat; Art. 439 C.proc.civ. - Hotărârile definitive. Părțile și succesorii lor; Art. 440 C.proc.civ. - Hotărârile definitive. Excepții; Art. 58 C.proc.civ. - Intervenția voluntară. Condiții; Art. 61 C.proc.civ. - Chemarea în garanție; Art. 622 C.proc.civ. - Titlurile executorii; Art. 623 C.proc.civ. - Calea de atac împotriva executării silite

Articolul 93 din Codul de Procedură Civilă reglementează poziția procesuală a titularului dreptului material în cauzele inițiate de procuror sau de alte entități publice, conform prevederilor art. 92 alin. (1) C.proc.civ. Dispoziția asigură protecția efectivă a intereselor acestuia, conferindu-i calitatea de parte odată cu introducerea în proces. Prin aceasta, titularul dreptului dobândește plenitudinea drepturilor procesuale. Un aspect esențial al articolului este posibilitatea ca titularul dreptului să invoce dispozițiile referitoare la renunțarea la judecată sau la dreptul pretins (art. 406, 408, 409 C.proc.civ.), precum și pe cele privind efectele hotărârilor judecătorești (art. 438-440 C.proc.civ.). Cel mai important, articolul consfințește dreptul titularului de a cere continuarea judecății sau a executării silite chiar și în ipoteza retragerii cererii de către procuror, garantând astfel stabilitatea și autonomia procesului în raport cu inițiatorul inițial, dacă titularul însuși dorește continuarea demersurilor judiciare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.