Art. 925: Împăcarea soţilor

Art. 373 N.C.C. - Cazurile de divorț; Art. 913 N.C.P.C. - Acțiunea de divorț; Art. 923 N.C.P.C. - Audierea soților; Art. 924 N.C.P.C. - Măsuri privind copiii minori; Art. 406 N.C.P.C. - Renunțarea la judecată; Art. 451 N.C.P.C. - Restituirea taxei judiciare de timbru

Articolul 925 din Codul de Procedură Civilă reglementează instituția împăcării soților în cursul procesului de divorț, o manifestare a principiului disponibilității și a interesului legiuitorului de a încuraja menținerea unității familiale. Împăcarea poate interveni în orice fază a judecății, inclusiv în căile de atac, independent de plata taxelor de timbru. Efectul juridic principal al împăcării este închiderea dosarului de divorț printr-o hotărâre definitivă, care ia act de actul de voință al părților, și restituirea taxelor de timbru achitate. Hotărârea instanței nu soluționează fondul pretențiilor de divorț, ci consfințește manifestarea de voință a soților de a pune capăt litigiului. Un aspect esențial este cel prevăzut de alin. (2), care permite oricărui soț să introducă o nouă cerere de divorț pentru fapte intervenite ulterior împăcării și, în acest context, să invoce inclusiv faptele anterioare împăcării, care au constituit inițial motivul primei cereri. Această dispoziție reprezintă o derogare de la principiul autorității de lucru judecat, permițând valorificarea istoricului relației conjugale și reflectând o viziune flexibilă a legiuitorului privind efectele împăcării, cu scopul de a nu descuraja tentativele de reconciliere.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.