Art. 924: Renunţarea la judecată

Art. 406 - Renunțarea la judecată; Art. 407 - Efectele renunțării la judecată; Art. 916 - Cererea de divorț; Art. 920 - Cererea reconvențională în cazul divorțului; Art. 921 - Împăcarea soților; Art. 922 - Decesul unuia dintre soți; Art. 923 - Căsătoria soților; Art. 925 - Renunțarea la divorț

Articolul 924 din Codul de Procedură Civilă reglementează o excepție importantă de la regula generală a renunțării la judecată prevăzută de art. 406 NCPC, specifică acțiunilor de divorț. Norma reconfirmă caracterul unilateral al renunțării reclamantului la judecată, permițându-i acestuia să-și retragă cererea în tot cursul procesului, indiferent de opoziția pârâtului. Această libertate procedurală derivă din principiul disponibilității acțiunii. Cu toate acestea, particularitatea acțiunilor de divorț impune o limitare esențială: renunțarea reclamantului nu produce niciun efect asupra cererii de divorț formulate de pârât (fie cerere reconvențională, fie cerere principală într-o situație excepțională). Această dispoziție asigură protejarea dreptului pârâtului de a obține desfacerea căsătoriei, evitând ca procesul să fie tergiversat sau blocat prin actul unilateral al reclamantului inițial.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.