Art. 921: Prezenţa personală a părţilor

Art. 84 Cod Procedură Civilă - Reprezentarea convențională; Art. 85 Cod Procedură Civilă - Reprezentarea prin avocat; Art. 98 alin. (2) Cod Civil - Dreptul copilului de a fi ascultat; Art. 496 Cod Civil - Audierea minorului în caz de neînțelegeri între părinți; Art. 915 Cod Procedură Civilă - Competența materială și teritorială în materie de divorț; Art. 918 Cod Procedură Civilă - Conținutul cererii de divorț; Art. 920 Cod Procedură Civilă - Termenul de judecată. Dispoziții comune; Art. 922 Cod Procedură Civilă - Dovada căsătoriei; Art. 923 Cod Procedură Civilă - Administrarea probelor

Articolul 921 din Codul de Procedură Civilă reglementează aspecte esențiale ale înfățișării părților în procesele de divorț și, implicit, în alte litigii de dreptul familiei, desfășurate în fața instanțelor de fond. Paragraful (1) stabilește principiul obligativității prezenței personale a părților, o particularitate a acestor litigii, menită să asigure o soluționare cât mai echitabilă, prin contactul direct al instanței cu soții și evaluarea atitudinii acestora. Cu toate acestea, legiuitorul introduce o serie de excepții justificate (executarea unei pedepse, boală gravă, tutelă specială, reședința în străinătate sau alte situații similare), permițând reprezentarea prin avocat, mandatar, tutore sau curator. Aceste excepții echilibrează necesitatea prezenței personale cu dreptul la acces la justiție în situații de împiedicare obiectivă. Paragraful (2) impune instanței o obligație activă, aceea de a încerca împăcarea soților la fiecare termen de judecată. Această dispoziție subliniază rolul proactiv al judecătorului în litigiile de familie și interesul public în menținerea stabilității familiei, chiar și în contextul unei cereri de divorț. Tentativa de conciliere este o etapă procedurală distinctivă și fundamentală, care vizează o soluție amiabilă și o posibilă retragere a cererii de divorț. Paragraful (3) consacră principiul audierii obligatorii a copilului minor, în conformitate cu prevederile Codului Civil. Această prevedere este o transpunere a dreptului fundamental al copilului de a fi ascultat în toate procedurile care îl privesc, așa cum este stipulat în convențiile internaționale și în legislația națională (Art. 98 alin. (2) C.Civ.). Instanța este obligată să ia în considerare opinia minorului, în raport cu vârsta și gradul său de maturitate, pentru a asigura respectarea interesului superior al copilului în deciziile privind autoritatea părintească, locuința minorului sau programul de legături personale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.