(1)

La cerere, instanţa de divorţ se pronunţă şi

cu privire la:

a)exercitarea

autorităţii părinteşti, contribuţia

părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a

copiilor, locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea

legături personale cu acesta;

b)numele

soţilor după divorţ;

c)locuinţa

familiei;

d)despăgubirea

pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a

desfacerii căsătoriei;

e)obligaţia

de întreţinere sau prestaţia compensatorie între foştii

soţi;

f)încetarea

regimului matrimonial şi, după caz, lichidarea comunităţii

de bunuri şi partajul acestora.

(2)Când soţii au copii minori, născuţi

înaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptaţi, instanţa se

va pronunţa asupra exercitării autorităţii

părinteşti şi a locuinţei copiilor după divorţ,

precum şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de

creştere şi educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost

solicitat prin cererea de divorţ.

(3)De asemenea, instanţa se va

pronunţa din oficiu şi asupra numelui pe care îl vor purta soţii

după divorţ, potrivit prevederilor

Codului

civil

.