(1)Cererea de divorţ este de

competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se

află cea din urmă locuinţă comună a soţilor.

Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă

niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia

judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă

comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia

căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are

locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente

internaţional, este competentă judecătoria în

circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

(2)Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au

locuinţa în ţară, părţile pot conveni expres să

introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În

lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa

Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.