Art. 912: Opunerea la executare

Art. 905 - Executarea silită a obligaţiilor de a face sau a nu face; Art. 906 - Executarea silită a obligaţiilor de a face sau a nu face; Art. 907 - Executarea silită a obligaţiei de a încredinţa minorul; Art. 622 - Obiectul şi condiţiile executării silite; Art. 623 - Condițiile de formă ale titlului executoriu

Articolul 912 din Codul de Procedură Civilă reglementează consecințele neîndeplinirii obligațiilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească, în special cele care intră sub incidența Art. 906 (obligații de a face, de a nu face, sau obligații personale). Alineatul (1) stabilește că penalitatea pecuniară, fixată de instanță în temeiul Art. 906, curge pe o perioadă de maximum 3 luni de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării. Această penalitate are un caracter coercitiv, fiind o formă de constrângere indirectă menită să determine debitorul să-și execute benevol obligația, fără a se confunda cu daunele-interese moratorii. Alineatul (2) introduce o sancțiune de natură penală. În cazul persistenței neîndeplinirii obligației după expirarea termenului de 3 luni, sau în situațiile de rea-credință a debitorului, precum ascunderea minorului, executorul judecătoresc este obligat să constate fapta și să sesizeze de îndată parchetul. Această sesizare are ca scop începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești, conform legislației penale. Astfel, Art. 912 CPC subliniază o abordare graduală a constrângerii în executarea silită a obligațiilor nepecuniare, trecând de la măsuri civile indirecte la sancțiuni penale, în special în situațiile care implică bunăstarea minorilor și respectarea autorității de lucru judecat.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.