(1)Dispoziţiile prezentei

secţiuni sunt aplicabile în cazul executării silite în natură a

obligaţiilor de a face sau de a nu face în temeiul unui titlu executoriu.

Dacă prin titlul executoriu creditorul a fost autorizat ca, pe cheltuiala

debitorului, să execute el însuşi ori să facă să fie

executată obligaţia de a face sau, după caz, să

înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu

încălcarea obligaţiei de a nu face nu mai este necesară

obţinerea unui nou titlu executoriu prin care să se stabilească

despăgubirile datorate de debitor sau, după caz, contravaloarea

lucrărilor necesare restabilirii situaţiei anterioare

încălcării obligaţiei de a nu face. În aceste din urmă

cazuri, sumele respective se determină pe bază de expertiză sau

de alte documente justificative de către executorul judecătoresc,

potrivit dispoziţiilor art. 628.

(2)Dispoziţiile art. 1.528 din

Codul civil

rămân

aplicabile.