(1)Dacă în titlu executoriu nu

s-a stabilit ce sumă urmează a fi plătită ca echivalent al

valorii bunului în cazul imposibilităţii predării acestuia sau,

după caz, echivalentul despăgubirilor datorate în cazul

neexecutării obligaţiei de a face ce implică faptul personal al

debitorului, instanţa de executare, la cererea creditorului, va stabili

această sumă prin hotărâre dată cu citarea

părţilor, în termen scurt. În toate cazurile, la cererea

creditorului, instanţa va avea în vedere şi prejudiciile ocazionate

prin neexecutarea de bunăvoie a obligaţiei, înainte ca aceasta

să devină imposibil de executat.

(2)Hotărârea este executorie

şi este supusă numai apelului. Suspendarea executării acestei

hotărâri nu se va putea obţine decât cu consemnarea sumei stabilite.

Dispoziţiile art. 751 şi 752 sunt aplicabile în mod corespunzător.

(3)Pe baza cererii prevăzute la

alin. (1), creditorul va putea înfiinţa măsuri asigurătorii.

CAPITOLUL II:PREDAREA SILITĂ A BUNURILOR

MOBILE