Art. 891: Imposibilitatea predării silite a bunului

Art. 622 - Titlul executoriu; Art. 628 - Începerea executării silite; Art. 666 - Încetarea executării silite; Art. 667 - Efectele încetării executării silite; Art. 888 - Predarea silită a bunurilor mobile; Art. 890 - Procesul-verbal de predare/ridicare; Art. 892 - Executarea prin echivalent; Art. 907 - Predarea silită a bunurilor imobile; Art. 1386 Cod Civil - Răspunderea pentru fapta proprie; Art. 1557 Cod Civil - Imposibilitatea fortuită de executare

Articolul 891 din Codul de Procedură Civilă reglementează o situație particulară de încetare a executării silite, respectiv atunci când predarea silită a bunului urmărit devine imposibilă. Această imposibilitate poate fi cauzată de distrugerea, ascunderea, deteriorarea bunului sau de alte împrejurări similare, lista fiind exemplificativă. Constatarea acestei imposibilități se face de către executorul judecătoresc printr-un proces-verbal, în conformitate cu dispozițiile Art. 890 CPC. Ulterior constatării, executorul dispune, printr-o încheiere, încetarea executării silite. Această încetare nu privează creditorul de dreptul său la satisfacție, ci îl direcționează către o executare prin echivalent, adică obținerea de despăgubiri, conform Art. 892 CPC. Prevederea subliniază caracterul coercitiv al executării silite și limitele sale obiective, impuse de dispariția sau indisponibilitatea fizică a bunului. Imposibilitatea trebuie să fie absolută și definitivă, nu doar temporară sau dificilă. Cauza imposibilității (forță majoră, caz fortuit sau culpa debitorului) va influența ulterior răspunderea patrimonială a acestuia, dar nu și soluția de încetare a executării specifice.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.