Art. 886: Închiderea procedurii

Art. 622 - Forțarea executării obligațiilor; Art. 626 - Titlul executoriu; Art. 632 - Obiectul și condițiile executării silite; Art. 651 - Suspendarea executării silite; Art. 652 - Perimarea executării silite; Art. 665 - Cererea de executare silită; Art. 700 - Termenele de prescripție a dreptului de a obține executarea silită; Art. 883 - Vânzarea bunurilor mobile urmăribile; Art. 884 - Plata creditorilor; Art. 885 - Ridicarea sumelor şi distribuirea

Articolul 886 din Codul de Procedură Civilă reglementează momentul și condițiile închiderii procedurii de executare silită. Primul alineat stabilește că, odată ce titlurile relevante (cum ar fi cele de proprietate, certificate de adjudecare sau documentele ce atestă încheierea actelor de executare) au fost predate, executorul judecătoresc emite o încheiere, fără citarea părților, prin care constată încetarea urmăririi silite și dispune închiderea dosarului de executare. Această încheiere este o formalitate procedurală ce marchează finalizarea activității executorului în acel dosar specific, de obicei după satisfacerea integrală a creanței sau epuizarea bunurilor urmăribile în acea procedură. Alineatul al doilea subliniază un principiu fundamental al executării silite: dreptul creditorului de a fi îndestulat. Astfel, creditorii care nu au fost integral satisfăcuți își păstrează posibilitatea de a solicita reluarea aceleiași urmăriri silite (în condițiile legii, spre exemplu, dacă se descoperă noi bunuri) sau de a iniția o nouă urmărire silită împotriva altor bunuri ale debitorului. Această dispoziție asigură că închiderea unui dosar de executare nu echivalează cu stingerea creanței, ci doar cu finalizarea unei etape a procedurii, permițând creditorului să își valorifice în continuare dreptul recunoscut prin titlul executoriu.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.