(1)În cazul în care unul dintre

titlurile depuse de creditorii urmăritori conţine obligaţia

debitorului de a plăti o sumă de bani în mod periodic, iar bunurile

rămase în patrimoniul debitorului după efectuarea executării sau

veniturile sale nu asigură plata în viitor a ratelor datorate, suma

alocată creditorului se va stabili prin acordul părţilor, care

va prevedea şi modul de fructificare a acesteia, iar în lipsa unui acord,

executorul va constata acest fapt printr-un proces-verbal semnat de el şi

de toate părţile prezente. În acest din urmă caz, partea

interesată va putea sesiza instanţa de executare în

circumscripţia căreia se face executarea pentru a stabili suma

alocată creditorului, în termen de 15 zile de la încheierea

procesului-verbal, dacă a fost prezentă, sau de la comunicarea

acestuia de către executor, dacă a lipsit.

(2)Dacă părţile nu se

înţeleg, instanţa de executare va stabili, prin încheiere, suma cu

care creditorul va participa la distribuirea sumelor realizate prin

urmărire, precum şi modul de fructificare a acesteia, astfel încât

ratele datorate să fie plătite cu precădere din dobânzile

încasate, iar dacă acestea sunt insuficiente, se vor imputa asupra

capitalului. Încheierea se dă cu citarea în termen scurt a

părţilor şi este supusă numai apelului.

(3)În cazul în care niciuna din

părţi nu sesizează instanţa de executare în termenul

arătat la alin. (1), executorul judecătoresc va solicita acesteia

stabilirea sumei alocate creditorului, cu respectarea dispoziţiilor alin.

(2).

(4)Dacă debitorul a decedat

şi se constată că, în raport cu numărul

moştenitorilor, locul unde aceştia se găsesc, modul în care s-a

făcut împărţeala moştenirii sau cu alte asemenea împrejurări,

plata în rate a creanţelor este greu de realizat, instanţa poate, la

cererea creditorului, să procedeze potrivit alin. (1), stabilind suma ce

se cuvine creditorului, precum şi partea din aceasta pe care o va

plăti fiecare moştenitor în parte.