Art. 87: Conţinutul mandatului

Art. 80 - Noţiunea şi formele reprezentării; Art. 81 - Capacitatea de a fi reprezentat; Art. 82 - Procura; Art. 83 - Mandatul dat avocatului; Art. 88 - Revocarea şi renunţarea la mandat; Art. 89 - Lipsa sau nulitatea mandatului; Art. 147 - Termenele; Art. 457 - Principiile generale ale căilor de atac

Articolul 87 din Codul de Procedură Civilă reglementează conținutul și limitele mandatului procesual, cu un accent deosebit pe cel acordat avocatului. Alineatul (1) stabilește prezumția unui mandat general ('mandat ad litem'), care acoperă toate actele procesuale în fața aceleiași instanțe, cu excepția situațiilor în care mandatul este restrâns expres la anumite acte. Această prezumție simplifică desfășurarea procesului, evitând necesitatea unor împuterniciri separate pentru fiecare act procedural. Alineatul (2) introduce o dispoziție esențială referitoare la rolul diligent al avocatului, permițându-i acestuia să efectueze, chiar și fără un mandat special expres, acte urgente de conservare a drepturilor părții (pentru a preveni pierderea lor din cauza unor termene) și să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunțate. Această excepție este fundamentată pe nevoia de a proteja interesele clientului în situații de urgență. Este important de subliniat că, în aceste cazuri, comunicarea actelor de procedură se realizează direct cu partea, nu cu avocatul, respectând astfel principiul disponibilității. Cu toate acestea, pentru a susține (argumenta și desfășura) calea de atac deja introdusă, avocatul are nevoie de o nouă împuternicire, specială, demonstrând astfel că decizia strategică de a continua o cale de atac aparține exclusiv clientului, iar avocatul nu poate angaja parte în mod unilateral pe o durată mai lungă a litigiului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.